1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: CE discută politica pentru refugiaţi

Nu se aşteaptă ca dezbaterea să aducă progres în politica europeană pentru refugiaţi, fiindcă statele membre se tem că fenomenul va scăpa de sub control.

Observatorii politicii europene nu se aşteaptă la mari transformări în vară, când Comisia Europeană şi-a propus să prezinte un proiect pentru noua politică destinată refugiaţilor. Până atunci, a fost rezervat timp pentru o dezbatere privind orientarea statelor membre. Va fi o bună ocazie pentru cele 28 de guverne, să repună pe tapet o sumedenie de idei fumoase pentru a se cantona finalmente pe poziţii defenisve. Toţi sunt pentru primirea refugiaţilor dar nu în grădina lor proprie. Mereu vecinul ar putea cel mai bine să se îngrijească de soarta nefericiţilor care au reuşit să scape de războiul din Siria. Britanicii de exemplu, sunt foarte versaţi. Deputaţii din Camera Comunelor au deplâns soarta grea a creştinilor sirieni, supuşi prigoanei. Ca o consecinţă, britanicii au acordat azil unui număr total de 146 de refugiaţi sirieni.

Repetarea unor idei şi fraze vechi

Discutarea problemei refugiaţilor este un ritual vechi deja de decenii. Nu lipseşte din dezbatere ideea de a înfiinţa undeva în nordul Africii centre pentru refugiaţi de pe continent sau din regiuni care se confruntă cu războaie civile, pentru ca refugiaţii să se odihnească un pic înainte de riscanta lor traversare a Mediteranei la bordul unor ambarcaţiuni foarte adesea şubrede. În astfel de centre ar putea fi separaţi refugiaţii care au motiv să solicite azil în UE de cei care nu au motiv. Probabil că ministrul german de Interne, Thomas de Maiziere, a găsit acest plan într-un vechi dosar rătăcit prin biroul său. Altfel nu se explică de ce a mai fost el prezentat cu 10 ani în urmă la Bruxelles, de Otto Schilly, ministrul de Interne german de atunci. În ultimul deceniu, viaţa oamenilor din nordul Africii nu s-a ameliorat deloc. Dimpotrivă. Cât priveşte preconizatele centre de triaj: unde să fie acestea instalate? În Libia, principala ţară de tranzit, care nu mai este guvernată de un guvern ci de diverse miliţii înarmate.

O altă promisiune eternă se referă la un set de măsuri dure împotriva traficanţilor de oameni. Dar de fapt nu se întâmplă niciodată nimic, excepţie făcând capturarea câtorva călăuze în bărcile lolr improvizate. Este exact la fel ca şi în cazul traficului de droguri. Nu sunt capturaţi decât peştii cei mici. Structurile criminale din Libia sau Turcia nu sunt deranjate cu nimic. În fine, următorul punct pe listă este îndemnul la o perfecţionare a controalelor la frontiere. Dar paza frontierelor este sarcina statelor naţionale, care nu sunt de acord să cedeze această competenţă unei instituţii europene.

Papa Francisc a declarat de curând în faţa Parlamentului European, că nu este admisibilă transformarea Mediteranei în mormânt. Toţi europenii au dat din cap a aprobare, că doar nu vor să apară ca nişte monştri. Concomitent însă, misiunea italiană "Mare Nostrum" a fost încheiată, deşi reuşise să salveze de la înec mai bine de 100.000 de refugiaţi. Ea a fost înlocuită cu o misiune mult mai redusă a agenţiei de pază a graniţelor Frontex, menită să-i descurajeze probabil pe refugiaţi. Dar refugiaţii şi călăuzele nu se lasă aşa de uşor descurajaţi.

Barbara Wesel Porträt

Barbara Wesel

Foarte perfidă este în context prevederea Dublin II, în jargonul UE, care spune că refigiaţii trebuie să rămână în acea ţară europeană, în care au pătruns pentru prima dată pe continent. Asta înseamnă că sute de mii de disperaţi iau cu asalt Grecia sau Italia, unde sunt rău trataţi şi încurajaţi să plece mai departe spre nord, pe căi ilegale. Pentru refugiaţi, nu există în clipa de faţă o posibilitate legală de a veni în Germania, pentru a solicita azil.

Şi noile decizii ale politicii UE pentru refugiaţi nu va schimba nimic. Comisia de la Bruxelles foloseşte iarăşi clişeele cunoscute: protecţia graniţelor UE, protecţia migranţilor, importanţa solidarităţii. Dar acestea sunt vorbe goale. În contextul actual, toate guvernele caută să ia vântul din pânze formaţiunilor populiste de dreapta, care reclamă asaltul la care este supus continentul european. O soluţie simplă ar fi stabilirea unor cote de refugiaţi, astfel încât aceştia să fie repartizaţi uniform în ţările UE. Dar britanicii şi est-europenii nu vor să audă de aşa ceva.

Măcar un lucru sunt datori europenii să facă: Să stabilească un sistem uman şi echitabil de primire a refugiaţilor de război. Dat fiind că mai bine de două milioane de sirieni au fost acceptaţi de ţările din jur: Liban, Iordania, Irak şi Turcia, Europa ar trebui să se ruşineze pentru inactivitatea sa.

În rest, UE să se întrebe ce vrea cu adevărat. Vrea să-i sperie pe cât mai mulţi refugiaţi? Să accepte doar solicitanţi de azil, pe care să-i verifice în afara graniţelor proprii? UE trebuie să-şi facă cunoscută voinţa politică, să nu vorbească despre umanism simultan cu înălţarea obstacolelor care să-i ţină departe pe refugiaţi. UE trebuie să aibă curajul să stabilească reguli şi cote clare, chiar dacă asta ar însemna limitări. Fiindcă aşa ar fi mai bine decât politica pentru refugiaţi a UE de până acum.