1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Când slăbiciunea este putere

Grecii au spus "nu" măsurilor de austeritate, ceea ce pare, la prima vedere, să însemne eşecul politicii lui Merkel. Doar la prima vedere, consideră Richard Fuchs.

După refuzul grecilor de a continua austeritatea cerută de instituţiile creditoare, Angela Merkel pare a sta pe ruinele propriei sale politici. De-a lungul a mai multe luni, cancelara germană s-a implicat în salvarea Greciei de la faliment, prin condiţionarea ajutoarelor financiare ale UE pentru Atena de reformele pe care guvernul elen ar trebui să le facă.

"Ajutor pentru reforme", cam acesta a fost sloganul Angelei Merkel, reiterat cu ocazia întâlnirilor pe care le-a avut cu reprezentanţii celorlalte state din zona euro, mai puţin cei ai Greciei. Pentru greci, politica europeană de salvare a ţării lor a fost şi este considerată mai degrabă o "umilinţă".

A fost abordarea cancelarei aducătoare de rău? A fost dorinţa ei - de a negocia din nou şi din nou - o slăbiciune politică? Dimpotrivă. Căutarea unui compromis sustenabil la nivel european este o slăbiciune apărută de-a lungul celor 60 de ani de integrare europeană, care s-a dovedit a fi un succes.

Este evident faptul că UE este un produs al crizelor de durată, al falimentelor și scandalurilor. De asemenea, este de necontestat faptul că impasul cauzat de datoriile Greciei a aruncat diplomația într-un con de umbră, necunoscut de UE până acum.

Principiul de bază, conform căruia Europa nu poate avea succes decât dacă este unită, nu se va schimba defel din cauza crizei greceşti. "În cazul în care există voință, există şi o cale,", a spus Merkel înainte de referendum. Acum este important să ne amintim că încrederea în capacitatea Europei de a negocia până la loc comanda întru binele comun, este adezivul care ține clădirea europeană în picioare. Acest lucru este valabil şi atunci când este vorba de mulţi bani.

Să se fi golit tubul de adeziv în cazul Greciei? Pentru mulţi, criza euro a intrat în "ora zero", în etapa în care însăşi Angela Merkel trebuie să se întrebe dacă regulile Europei mai sunt sau nu valabile.

O evaluare cam mioapă. Deși guvernele greceşti din trecut au adus cele mai spectaculoase încălcări ale dreptului european: ei nu sunt sub nicio formă singurii care încalcă regulile comune. Europa are nevoie de reguli, iar o monedă comună necesită reguli deosebit de multe și foarte inspirate. Dar, la fel cum este nevoie de aceste reguli, este nevoie şi de spirit european, care să facă posibilă înţelegerea, atunci când ea pare de neimaginat.

Răbdare infinită

Aşadar, negocieri cu orice preţ? Acest apel nu înseamnă că se dă liber unei politici iresponsabile, lipsită de scop şi raţiune, ci reprezintă un semnal de deşteptare pentru toţi aceia care tânjesc după remedierea rapidă a crizei elene.

Drumul care trebuie urmat pentru a se ieşi din această fundătură este greoi, motiv pentru care Merkel este chemată să facă paşi mici în direcţia unei soluţii. Grija şi indulgenţa reciprocă sunt amprentele genetice ale spaţiului european, alături de loialitatea faţă de principii şi drept. Aceste lucruri nu par să fie nici populare, nici atrăgătoare când este vorba despre bani. Însă ele ţin de adevărul istoric al proiectului european, care s-a dovedit întotdeauna a fi unul de succes, când s-a deviat un pic de la linia oficială.

Europa şi Grecia au nevoie una din alta, motiv pentru care ar trebui să se reia negocierile. Înainte ca acestea să înceapă, ambele tabere trebuie să aibă curajul să admită greşelile pe care le-au făcut până acum. Este singura posibilitate de a resuscita negocierile nefericite purtate în ultimele luni şi de regenerare a adezivului principal care ţine proiectul european în picioare: dorinţa de a ajunge la un compromis.