Să trăiască vecinătatea cu grecii!

Ultimele săptămâni au consemnat ieşiri verbale nefericite din partea politicienilor stresaţi ai partidului Syriza la adresa vecinilor Greciei. S-a vorbit ba de "bulgarizarea ţării", ba de o improbabilitate a rămânerii României şi Bulgariei în UE în cazul în care ar avea loc așa-numitul "grexit". În plus, unii s-au apucat să folosească nivelul pensiilor din Balcani pe post de sperietoare pentru greci.

Astfel de comparaţii nu-i bucură deloc pe vecini, care le consideră un amestec de ignoranţă şi aroganţă. Politicienii Syriza, depăşiţi de situaţie, poate că s-au referit la altceva, dar cu siguranţă au dat glas gândurilor pe care le au mulţi greci, respectiv că vecinii mai săraci din Balcani nu merită la fel de mult respect, atenţie şi prosperitate ca ţara lor.

Faptul că tocmai un guvern de stânga întreţine astfel de mentalităţi, prejudecăţi naţionaliste, este un scandal în sine.

Vecinii sunt solidari

Desigur că mulţi greci şi politicieni din partidul de guvernământ nu împărtăşesc asemenea opinii despre ţările vecine, la fel cum nici toţi locuitorii acestora din urmă nu se simt jigniţi de greci. Dimpotrivă. Există o evidentă tendinţă de solidarizare cu vecinii greci, dar ea are o latură neplăcut de anti-europeană.

Cu precădere în mediul online multă lume spune că de vină pentru criza actuală sunt birocraţii europeni şi bancherii, în vreme ce grecii obişnuiţi nu se pot apăra.

Balcanii au fost foarte des în istorie victima luptelor pentru putere ai celor "mari", iar amintirea acelor vremuri dureroase reverberează în mod mecanic până în zilele noastre. Această reacţie poate, din păcate, să afecteze imaginea UE tocmai în ţările foarte importante pentru stabilitatea regiunii.

Capra vecinului

Nu mai puţin periculos este şi un alt curent de opinie în legătură cu Grecia, de asemenea larg răspândit în regiune; un amestec de consternare şi bucuria de a vedea bolnavă capra vecinului. Consternare în rândul multor pensionari bulgari sau români, cărora le vine greu să înţeleagă că "omologii" lor greci, deşi preţurile vieţii de zi cu zi sunt la fel, consideră pensiile ceva sacrosanct.

Apoi, la fel de greu de acceptat este şi faptul că România şi Bulgaria, care ani la rând au suferit din cauza unor programe de austeritate mult mai dure decât cele prevăzute acum pentru Grecia, trebuie să participe la susţinerea creditelor-punte pentru Atena. Această "Schadenfreude" izvorăşte nu doar din conştiinţa acestor inegalităţi, ci şi din experienţe istorice anterioare, în urma cărora a rămas ideea că "bizantinii" au fost mereu cei care, cu multă viclenie, i-ar fi tras pe sfoară pe vecinii lor. Şi acest clişeu este deseori utilizat de unii care încearcă să explice cauzele crizei actuale.

Vecinii sunt buni mai ales acum

Pe de altă parte există şi abordări mult mai pragmatice, observabile din Turcia până în Croaţia şi România, unde mulţi oameni se tem mai degrabă de slăbirea relaţiilor de afaceri, a proiectelor energetice comune şi a sistemului bancar în care un rol important îl au şi băncile greceşti.

Nu puţini în aceste ţări încearcă să estimeze efectele crizei asupra turismului din Grecia. Astfel de preocupări sunt de salutat. Ele sunt drumul corect care trebuie urmat pentru a lăsa în urmă prejudecăţile istorice. Iar pentru Grecia, vecinii bine-intenţionaţi şi gata de ajutor sunt mai importanţi ca niciodată. Atena ar trebui să se gândească mai des la aceste lucruri.