1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Băncile europene nu sunt atât de sănătoase pe cât par

Incredibil! În urma testului de stres operat de Banca Centrală Europeană, numai fiecare a zecea bancă din cele 130 controlate a rămas corigentă. Este prea frumos pentru a fi adevărat, consideră Rolf Wenkel.

Deci lucrurile sunt clare. Testul realizat la nivel european de BCE a fost picat de 25 din cele 130 de bănci importante. În total, deficitul de capital se cifrează la 25 de miliarde de euro. 13 bănci trebuie să umple acest gol, alte 12 au făcut asta deja.

Dar sunt cu adevărat lucrurile atât de clare? Mie nu mi se pare chiar aşa. Testul a fost în cel mai bun caz un exerciţiu care nu spune nimic despre forma fizică propriu-zisă a celor convocaţi în sala de sport. Iar în cel mai rău caz a fost o operaţiune de identificare a băncilor cu credite neperformante în portofoliu, care urmează a fi achiziţionate în stil mare de BCE în perioada imediat următoare. De nevoie, nu de voie, pentru a ţine în viaţă sistemul euro.

În esenţă testul de stres se rezumă la următoarea constatare: dacă băncile dispun de suficient capital propriu în raport cu riscurile asumate în afaceri de creditare, şi dacă răspunsul ar rămâne pozitiv şi în condiţiile prăbuşirii conjuncturii economice cumulat cu implozia pieţei imobiliare.

Testul are sens, fiindcă BCE preia începând din 4 noiembrie funcţia de supraveghetor al celor mai importante bănci europene, şi nu vrea să-şi asume responsabilitatea pentru riscuri mai vechi.

Porträt - Rolf Wenkel

Rolf Wenkel

Totuşi testul are un defect de concepţie, fiindcă s-a lăsat în mare măsură la latitudinea băncilor să evalueze riscurile la care se expun. De aici şi până la cosmetizarea rezultatelor nu este decât un pas.

Mai onest ar fi fost să li se fi cerut băncilor cifre exacte vizând raportul dintre capitalul propriu şi depuneri. Dar asta ar fi generat următorul efect: capital propriu se poate obţine fie din înmulţirea numărului de acţiuni scoase pe piaţă, fie din reducerea creditelor acordate.

Ambele soluţii au însă efecte secundare neplăcute. Dacă o bancă îşi pierde bunul renume îi este greu să găsească noi acţionari. Iar vechii acţionari nu pot fi mulţumiţi că valoarea nominală a hârtiilor pe care le deţin se diluează. De aceea băncile vor prefera a doua opţiune, cu urmări încă şi mai grave. Vor acorda mai puţine credite, deci vor face tocmai opusul a ceea ce doreşte BCE, anume aprovizionarea economiei cu bani din belşug pentru investiţii.

Potrivit testului, numai 13 din cele 130 de bănci europene dau semne de boală. Ni se transmite deci, subliminal, mesajul că totul e în ordine. Dar aşa să fie? Fondul Monetar Internaţional prezintă cu totul alte cifre, după ce a controlat 300 de bănci mari din ţările industrializate. Potrivit bilanţului, 40 la sută dintre ele nu pot oferi credite într-un volum relevant pentru economia naţională. În ţările zonei euro, chiar 70 la sută din bănci se confruntă cu această problemă. De aceea, Jose Ninals, şeful direcţiei Pieţe de capital a FMI consideră că aceste bănci nu-şi justifică existenţa.

Dar fiindcă nu poate fi adevărat ceea ce nu are voie să fie adevărat, preşedintele BCE, Mario Draghi, începe să preia riscurile aflate în portofoliul băncilor din sudul Europei, inclusiv cele franceze. Creditele neperformante acordate de aceste bănci se cifrează, cumulat, la 879 de miliarde de euro, potrivit datelor BCE.

Astfel, BCE se îndreaptă spre ceva nepermis, dacă ar fi să dăm crezare politicienilor germani. Se îndreaptă spre transferul datoriilor în responsabilitate comună. Poate că unii bancheri ştiu mai bine în urma testului de stres care este volumul hârtiilor fără acoperire care circulă în Europa, dar sistemul bancar european nu a devenit cu nimic mai sigur şi stabil după această operaţiune.