1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Autocratul folositor al Serbiei

Aleksandar Vucic se prezintă adesea ca admirator al Germaniei. Dar a vedea într-un autocrat un conservator-liberal european normal este ori o naivitate, ori dovadă de cinism, consideră Dragoslav Dedović.

Vizita ministrului german de Externe, Sigmar Gabriel, în Serbia face parte de fapt din rutina diplomatică. El este binevenit la Belgrad în calitate de oaspete, fiindcă omul forte al Serbiei, Aleksandar Vucic, care tocmai a schimbat funcţia de premier cu cea de preşedinte, se prezintă în toate apariţiile sale publice ca un admirator al Germaniei.

Din perspectiva guvernului de la Berlin, acesta este cu siguranţă un cadou, dacă se ţine cont de atitudinea sceptică faţă de Germania a multor sârbi, o atitudine cu motivaţie istorică. Dar şi mai important este faptul că Vucic îşi trasează politica faţă de refugiaţi în parametri agreaţi de occident şi mai ales de Germania. În context, preşedintele sârb este mai abil şi mai puţin necioplit decât premierul ungar Orban. În plus, Vucic are grijă ca relaţiile încordate ale ţării sale cu Kosovo, a cărui independenţă Serbia nu o recunoaşte, să nu ajungă în pragul escaladării.

Un politician cu două feţe

Omul forte al Serbiei şi-a elaborat următoarea imagine: Întreţine bune relaţii cu Rusia pentru a da satisfacţie electoratului naţionalist, dar îndreaptă ţara energic în direcţia Bruxelles.

Un fost ultranaţionalist sârb a devenit un european convins şi un admirator al Germaniei? Sună bine. Sună atât de bine încât nu numai diplomaţii germani de carieră îi aduc lui Vucic elogii, ci chiar diverşi comentatori din presa germană. Dar a vedea într-un autocrat practicant un european liberal-conservator normal este ori o iluzie vecină cu naivitatea ori cinism în forma sa cea mai pură.

Dragoslav Dedovic Kommentarbild App

Dragoslav Dedovic

Fiindcă Vucic aduce sistematic pe linie presa din Serbia. În campania dinaintea prezidenţialelor, el a beneficiat de mai mult spaţiu de antenă decât cei zece contracandidaţi ai săi la un loc. Firmele de transport în comun aflate în proprietatea statului suspendă cursele normale pentru a-i putea trasporta la reuniuni de partid pe membrii partidului condus de Vucic. Şi asta la scară naţională.

La reuniunile de campanie ale celorlalţi candidaţi la suprema funcţie în stat s-a întâmplat să nu mai funcţioneze internetul sau să intervină o pană de curent. Partidul prezidenţial al Progresului este cea mai eficientă agenţie de ocupare a forţei de muncă din Serbia. Carnetul de partid este biletul de intrare într-un serviciu. Concomitent, preşedintele nu a uitat de aparatul clasic de putere. Justiţia, poliţia şi serviciile secrete se află sub controlul său invizibil dar ferm.

Favoritul Europei în Balcani

Vucic a fost votat de 55 la sută din sârbi într-un scrutin desfăşurat în condiţii extraordinare. Planul său este următorul: va numi o marionetă în funcţia de premier şi va guverna în următorii cinci ani nestingherit din funcţiile de preşedinte al ţării şi preşedinte al partidului.

În ciuda acestor aspecte, şeful diplomaţiei germane Gabriel a elogiat în ajunul vizitei, într-un interviu acordat unui ziar bulevardier proguvernamental din Belgrad, "reformele impresionante" ale ţării pe drumul integrării europene. La Belgrad el şi-a reiterat poziţia, calificând în repetate rânduri Serbia drept "factor de stabilitate în regiune".

Protestele care se desfăşoară de mai multe zile în numeroase oraşe din Serbia au fost menţionate numai în treacăt de şeful diplomaţiei germane. Protestele fac parte din jocul democratic şi este important să se desfăşoare paşnic şi fără amestec din partea statului, a spus ministrul.

Proteste la nivel naţional

În Serbia însă, numeroşi tineri, mai ales din mediul urban, sunt dezamăgiţi de evoluţia ţării. Democraţia postmodernă le este sinonimă cu un diktat neruşinat. Studenţii şi-au dat întâlnire prin internet şi au demarat protestele de stradă. Un amestec de carnaval stradal, satiră politică şi protest este prezent deja de 10 zile pe străzile oraşelor sârbeşti mari.

Demonstranţii nu reclamă doar demisia lui Vucic. Ei vor înlăturarea întregului sistem politic al ţării, inclusiv opoziţia. Desigur, aceasta este o exagerare juvenilă. Dar mai concrete sunt revendicările privind demisia Comisiei Electorale precum şi a şefilor mass media publice, care relatează despre orice altceva, numai despre protestele de stradă nu. Manifestanţii vor reguli echitabile la alegerile viitoare, acces în sistemul de învăţământ şi îngrijire medicală gratuită pentru toţi. Solicitările tinerilor se regăsesc în linii mari în criticile exprimate în cel mai recent raport de ţară întocmit de UE.

Berlinul tace

Zeci de mii vor să transforme pozitiv ţara afundată în corupţie, sărăcie, dominaţie a partidelor şi răstălmăciri mediale postfactice. Demonizarea demonstranţilor orchestrată de media proguvernamentală scoate şi mai mulţi protestatari în stradă. Dacă ei vor eşua, vor trăi mai devreme sau mai târziu în state occidentale, în calitate de cetăţeni bine educaţi şi productivi. Va fi bine pentru acele ţări şi rău pentru Serbia.

"Stabilocraţi" - aceasta este denumirea dată liderilor autoritari aflaţi de-a lungul rutei balcanice. Ei garantează linişte şi sacrifică tacit toate valorile pe care le clamează cu voce tare. Această situaţie nu va fi modificată de eforturile modeste depuse de Gabvriel în timpul întâlnirii cu "reprezentanţi ai societăţii civile" şi nici de tonurile critice "din anturajul său", care nu au fost auzite în Serbia. Că Berlinul va închide în continuare ochii - aceasta se va putea constata după alegerie generale din Germania, care vor avea loc în toamnă.

Dragoslav Dedović / ia