1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Anul ultimei șanse

Toate statele UE trebuie să participe în sfârșit la depășirea crizei refugiaților. Discursul lui Juncker arată două lucruri: frustrarea proprie și izolarea tot mai mare a cancelarei Merkel la Bruxelles.

Discursul de început de an al președintelui Comisiei Europene debutează timid. Juncker face o recapitulare a anului care a trecut, vorbește despre relațiile cu Parlamentul European (o poveste de succes!) și fondurile anemice de investiții (care nu au fost o poveste de succes). Dar apoi reapar apelurile către statele membre de a-și asuma răspunderea, mai ales în ceea ce privește criza refugiaților.

”M-am săturat de situația în care Comisia încasează toate criticile, în timp ce statele membre nu-și îndeplinesc obligațiile”. Jurnaliștii de la Bruxelles au auzit des această frază, dar încă nu s-a strecurat niciodată atâta frustrare în cuvintele lui Juncker. El, care a proclamat la preluarea mandatului comisia ultimei șanse, simte cum această ultimă șansă trece fără rezultate. Toate planurile de a administra criza, de a securiza granițele externe, de a construi acele ”hotspots” pentru înregistrarea migranților și în final punctul central: de a redistribui în mod corect refugiații în interiorul UE - toate au eșuat.

Merkel are tot mai puțini aliați

Max Hofmann, DW-Bruxelles

Max Hofmann, DW-Bruxelles

Nu a vrut să se dea bătut, spune președintele Comisiei, dar faptele vorbesc de la sine. 160.000 de refugiați ar trebui redistribuiți, o picătură într-un ocean.

Dar nici de atât nu suntem în stare. Până acum au fost îmbarcați în avioane numai câteva sute de oameni, pentru a fi trimiși în noua lor țară gazdă din UE. Așa-numitele state Visegrád din estul UE, mai ales Ungaria și Polonia, refuză să coopereze, în ciuda înțelegerilor oficiale.

Nici măcar în Franța planul nu este primit cu brațele deschise. Cancelara Merkel, care și-a dorit acest plan mai mult decât toți ceilalți, are la Bruxelles tot mai puțini aliați. Juncker, ale cărui inițiative irită deseori Berlinul, pare să fie - în mod ironic - unul dintre ultimii susținători. Apără cu toate puterile nu numai planul pentru refugiați, ci întreaga UE, UE a sa, la menținerea căreia a lucrat decenii întregi. Prin reintroducerea controalelor la granițe, criza refugiaților pune în pericol, după părerea sa, libertatea de mișcare a oamenilor și acordul Schengen. Iar dacă Schengen e în pericol, la fel sunt și economia, piața muncii, în final moneda euro și întreaga UE, spune Juncker.

Nu există altă soluție decât închiderea granițelor

Ministrul german de finanțe merge pe aceeași direcție, dând cuvintelor lui Juncker o și mai mare încărcătură. Dacă și Germania ar trebui să-și închidă granițele, acest lucru ar însemna un ”pericol enorm pentru Europa”. Mare dreptate are! Nu s-a mai exprimat nimeni atât de radical până acum. Dar nu a ajutat pe nimeni. Cine se gândește logic la această situație, își dă seama că în final, Germania, cancelara, nu vor avea altă soluție decât să închidă granițele.

Juncker a mai menționat în discursul său și alte probleme cu care Europa se va confrunta în 2016: un posibil Brexit, pericolele cu care se confruntă statul de drept în Polonia, creșterea economică timidă și multe altele

Dar numai criza refugiaților are cu adevărat potențialul de a destrăma UE. O știu toți miniștrii, o știu toți șefii de stat ai UE. Și atunci de ce refuză încă unii să facă ceva constructiv - rămâne un mister. Oare din speranța că o vor face alții? Sau din răzbunare față de Merkel? Răzbunare pentru toate ședințele nocturne de la Bruxelles, influențele, refuzul de a ceda la anumite subiecte?

Ultima șansă deja ratată?

Cu cât cancelara federală arată mai multă slăbiciune, cu atât dușmanii ei în UE sunt mai aprigi. Asta știe și Juncker. Printre altele, de aceea o sprijină pe Merkel și planurile ei de a rezolva criza refugiaților. Doi vechi aliați, reuniți pe scena politică europeană. Poate nu pentru mult timp. Pentru că nu există nici un semn clar că acest plan chiar va funcționa. Pentru că în spatele ușilor închise, chiar și unii politicieni germani de vârf de la Bruxelles sunt de părere că ideea redistribuirii corecte în UE este de pe acum moartă. Este foarte posibil ca ultima șansă să fi fost deja ratată.