1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Alianţa antiteroristă şi Turcia între speranţe şi temeri

Bâlbâielile turceşti în chestiunea Kobane, care au suscitat critici aprige în toată lumea, nu sunt întâmplătoare. Nehotărârea Ankarei are un substrat politic care ameninţă să paralizeze conducerea turcă.

Tancuri turceşti în apropiere de Kobane şi de graniţa siro-turcă, la 6 octombrie

Tancuri turceşti în apropiere de Kobane şi de graniţa siro-turcă, la 6 octombrie

Aliniate la distanţă, în deplină securitate, de-alungul graniţei cu Siria, tancurile turceşti au continuat să asiste pasiv la luptele grele din Kobane, oraşul kurd asaltat de gruparera teroristă ISIS, în nordul ţării vecine. De la declanşarea marii ofensive a "Statului Islamic" se aşteaptă din partea Turciei să-şi disloce trupele dincolo de graniţă şi să pună capăt, de una singură, altercaţiilor militare.

Nu s-au luat suficient în considerare urmările unei intervenţii militare în ţara vecină. Ar urma Turcia să devină putere ocupantă în Siria? Ce urmări ar putea avea o contraofensivă a forţelor teroriste, ori a trupelor loiale dictatorului sirian, Bashar el Assad, aflate pe propriul teritoriu? Ce vor face Rusia şi Iranul, aliaţii lui Assad? Vor încerca să-l ajute? Cine va răspunde dacă diverse ţări din regiune, inclusiv Israelul se vor vedea înconjurate de flăcările unui război purtat pe mai multe fronturi?

Erdogan e greu de contrazis dacă respinge măsurile unilaterale şi revendică o abordare concertată a alianţei anti-teroriste conduse de SUA. Dar Erdogan ascunde îndărătul acestei revendicări propriile sale obiective, în speţă înlăturarea de la putere a despotului sirian, Assad. Erdogan consideră că nu poate renunţa la această revendicare, de vreme ce a întreprins deja prea mult spre a-l debarca pe fostul său prieten, Assad.

Turcia ar trebui să-şi pună la dispoziţie bazele militare

Oricâtă înţelegere s-ar avea în legătură cu reţinerea oficialităţilor de la Ankara în chestiunea unei ofensive terestre, există suficiente alte motive de a se critica Turcia, de pildă în legătură cu atitudinea ei faţă de kurzi. De teama unui potenţial front comun kurd, îndreptat împotriva Turciei, care s-ar putea forma după eliberarea oraşului Kobane, cu participarea formaţiunilor kurde din Siria şi Turcia, autorităţile de la Ankara blochează tentativele kurzilor de a traversa frontiera, slăbind astfel forţele antiteroriste care apără localitata atacată de teroriştii ISIS.

Presiunea exercitată de speranţa combaterii terorismului, investită în Ankara şi teama de reluarea conflictului armat cu militanţii separatişti ai kurzilor a prins conducerea Turciei ca într-o menghină, paralizând-o. Executivul turc ratează ca atare o serie întreagă de ocazii de a-şi urma politica iniţială de pacificare şi deschidere faţă de kurzi. La 3 decenii de la izbucnirea conflictului dintre Turcia şi organizaţia separaristă kurdă PKK, o grupare (muncitorească kurdă) cotată şi în Germania drept teroristă, violenţele, care s-au soldat cu 40.000 de victime şi deportarea a milioane de oameni, riscă să fie reluate.

Câtă vreme Turcia rămâne cantonantă în orizontul îngust al propriilor interese şi nu se încadrează în alianţa antiteroristă, haosul va lua zi de zi amploare. Iată de ce Ankara ar face bine să-i pună la dispoziţie alianţei antiteroriste bazele militare aflate pe teritoriul turc, astfel încât teroriştii Statului Islamic să poată fi combătuţi în fine eficient cu aviaţia militară. La peste 6 decenii la aderarea la NATO, Turcia e, în caz contrar, în pericol să-şi piardă mult îndrăgitul statut de "partener de încredere" al alianţei nord-atlantice.