Air Berlin - eșecul unui zbor la mare înălțime

Cei care dețin acțiuni la compania germană de zbor Lufthansa se pot considera azi mulțumiți. Nici nu s-a răspândit bine știrea privind preluarea de către Lufthansa a unei părți considerabile a Air Berlin, a doua companie aviatică din Germania ca mărime, aflată în insolvență, că acțiunile Lufthansa au și crescut vertiginos, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii 17 ani. Logica e clară: o prezență și mai mare pe piață și o concurență tot mai mică la nivel național nu pot promite decât încasări sporite.

O zi bună, așadar, pentru acționari, dar una proastă pentru majoritatea celor 8000 de angajați ai Air Berlin. Lufthansa preia, ce-i drept, 81 de aparate de zbor și 3000 de angajați de la compania falimentară, dar asta înseamnă că totuși 5000 de oameni riscă să ajungă pe drumuri. Încă nu se știe precis dacă și ce va prelua compania britanică low cost Eaysjet. Limpede este însă că din nou simplii angajații sunt cei care trebuie să poarte povara greșelilor comise de șefii lor.

Viziunile lui Hunold

Air Berlin reprezintă eșecul unui zbor la mare înălțime. Compania a fost înființată în 1978 de un pilot american pentru zboruri având ca destinație Berlinul de Vest, pe timpul Germaniei divizate. Pe atunci doar aparate de zbor ale puterilor învingătoare în cea de-a doua conflagrație mondială aveau dreptul de a efectua zboruri către Berlinul de Vest. După căderea Zidului, compania și-a stabilit sediul la Berlin și a început să opereze masiv, între altele, zboruri spre Mallorca. Ambițiile noului șef al Air Berlin, Joachim Hunold, constrâns să părăsească compania de zboruri charter cu destinații de vacanță LTU, la care condusese departamentul de marketing, erau enorme. A preluat diferite companii, a extins continuu rețeaua și și-a propus să detroneze pur și simplu Lufthansa. Cel mai mare succes al său e preluarea LTU. Neobișnuit ca cineva să cumpere tocmai firma care l-a concediat. Cel mai mare succes repurtat avea să fie însă și începutul sfârșitului.

Căci Air Berlin a ajuns un conglomerat care era implicat peste tot, dar nicăieri nu se afla pe picioare foarte solide. Consecințele n-au întârziat să apară: după 2008, Air Berlin n-a mai înregistrat decât o singură dată un câștig, mărunt, de 7 milioane de euro. Altfel, doar pierderi. Doar în 2006 a avut un minus de 782 de milioane de euro. La presiunile acționarilor, cu șase ani în urmă, Hunold s-a retras, dar era deja prea târziu. Conducerea a fost preluată după aceea de cinci manageri, care au încercat să scoată compania din prăpastie. Fără succes. Când principalul acționar Etihad, compania de zbor din Emiratele Arabe Unite aflată ea însăși în dificultate, a închis robinetul, Air Berlin n-a mai avut de ales și pe 15 august anul curent a anunțat insolvența.

O situație de cvasi-monopol?

Totodată s-a anunțat că guvernul federal preia răspunderea pentru un credit în valoare de 150 de milioane de euro pentru a ține la suprafață Air Berlin până se găsește o soluție. O decizie controversată, odată ce Lufthansa a dat foarte curând de înțeles că ar fi interesată să salveze compania falimentară iar ministrul Transporturilor a vorbit de un "campion național" de care are Germania imperioasă nevoie. Să fi avut loc consultări secrete pentru a ține la distanță companii concurente precum Ryanair sau Easyjet?

Pentru că, cel puțin pe cursele de pe piața internă, Lufthansa va deține un cvasi-monopol, e îndreptățită teama privind creșterea prețurilor. Dar o astfel de evoluție e puțin probabilă. Mai întâi pentru că responsabilii de la Bruxelles vor supraveghea cu atenție situația. Cu atât mai mult dacă Easyjet se va retrage din negocieri.

E limpede că Lufthansa, care împreună cu compania ei low cost Eurowings va opera zboruri către cele mai multe destinații, va trebui să cedeze ceva din drepturile de decolare și aterizare. Atunci ar putea profita de situație Ryanair sau alte companii similare. Dar trebuie să ne punem totuși onest întrebarea dacă e bine să se extindă Ryanair. Bilete de zbor de 19 euro sunt posibile numai dacă le sunt extrem reduse drepturile angajaților, doar dacă piloții sunt prost plătiți. Situația actuală de la Ryanair e grăitoare: mii de zboruri anulate, lipsă de personal.    

Călătoriți cu trenul!

Și ar mai fi un concurent: Deutsche Bahn. Cine vrea să ajungă repede de la Berlin la München, de exemplu, va avea începând cu luna decembrie o alternativă reală pe șine. Durata de călătorie va fi de doar patru ore și ceva.

Pentru Lufthansa și șeful ei, Carsten Spohr, afacerea preluării Air Berlin nu e decât o escală într-o călătorie de lungă distanță. Căci chiar dacă este una din cele mai mari companii în branșă, ea nu deține, la nivel mondial, decât o cotă de piață de 3%. De aceea nu e de mirare că Spohr își întinde deja brațele către o altă companie pe care ar putea-o prelua: Alitalia, aflată și ea în insolvență. Ceea ce vrea Lufthansa să fie nu e un campion național, ci unul european. Numărul companiilor aeriene de pe piață se va reduce în continuare.    

Autor: Henrik Böhme/maw