1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Ai grijă ce spui!

Papa Francisc este un bun orator. Dar uneori mai are şi scăpări. Acum s-a referit la "invazia arabă", prin care trece Europa. O nouă declaraţie care îl nemulţumeşte pe Christoph Strack.

Papa Francisc

Papa Francisc

"Să ne deschidem inimile! Mila divină este mai puternică decât păcatul." Mesajul a fost transmis pe twitter, vineri dimineaţă, de Papa Francisc. Acest tip de mesaje sunt, cel mai probabil, verificate de Vatican, înainte de a fi date publicităţii. Maximum 140 de semne, atât permite un mesaj pe twitter. În realitate însă, Papa preferă declaraţiile mai ample. 

O propoziţie recent lansată de Suveranul Pontif dă multă bătaie de cap cititorilor: "Putem vorbi astăzi despre o invazie arabă. Este o realitate socială", a spus Francisc. Citatul nu a fost publicat de cine ştie ce ziar din Peninsulă, care mizează pe creşterea audienţei prin interpretarea declaraţiilor. Chiar "Osservatore Romano", editat de către Înaltul Scaun a tipărit această declaraţie. 

Creştinească iubire de aproape şi pentru invadatori?

Este greu să înţelegi presiunea la care sunt supuşi voluntarii din Saxonia sau din Bonn, de exemplu, care în numele religiei şi al bunului simţ încearcă să îi ajute pe refugiaţi. În curând, vor auzi tot mai des ceva de genul: însuşi Papa vorbeşte despre "o invazie arabă"! Imagini cu trupe, soldaţi, luptători - toate completează mozaicul imaginaţiei unora.

În mod sigur, Francisc nu a vrut să se înţeleagă mai mult, dar a folosit cuvintele acestea. Şi da, expresia "invazie arabă" este doar o parte a unui scenariu mai amplu. Este vorba despre provocări şi noi şanse pe fundalul crizei refugiaţilor. De-a lungul istorei, Europa a avut parte de multe invazii, dar "s-a reorientat, a mers mai departe pentru ca, la final, să se regăsească mai bogată, prin schimbul intercultural." 

Dialog intens între Papă şi reprezentanţii islamului

De două ori se face referire la "invazii". Termenul aparţine acelui Papă care a devenit avocatul refugiaţilor, fiind şi primul Suveran Pontif care a vizitat Lampedusa, una din porţile de acces ale migranţilor din Africa spre Europa. Este chiar acel Papă care nu oboseşte să le amintească europenilor şi statelor bogate de responsabilităţile care le revin. Un simbol al speranţei pentru cei mulţi. Este cel care îi întâmpină cu braţele deschise pe musulmani (deşi acum Francisc se referă nu la musulmani, ci la arabi) şi care, la sfârşitul lunii ianuarie, îl primea la Vatican pe unul din cei mai importanţi lider şiiţi, preşedintele iranian Rohani. Apoi, 10 zile mai târziu, l-a avut invitat pe Marele Şeic al Universităţii Al-Azhar din Cairo, unul din cei mai importanţi lideri religioşi suniţi. Şi în viitorul apropiat, Papa va fi cel dintâi Suveran Pontif care va călca pragul Marii Moschei de la Roma.

Neinspirat aleasa terminologie ne duce cu gândul la un punct de criză în relaţiile catolico-musulmane. În septembrie 2006, Papa Benedict ţine un discurs despre credinţă şi raţiune. Un citat preluat dintr-un text medieval, în care se făcea referire la violenţele motivate religios, s-a soldat - chiar dacă cu ceva intârziere - cu critici, noi manifestări de ură, demonstraţii şi chiar atacarea unor aşezăminte creştine de cult. Evident, Benedict nu avea nicio vină. Însă cuvintele au fost puternice.

Francisc, acest Papă atât de apropiat de oameni, alege din nou o exprimare greşită. Uneori le recomandă catolicilor să "se înmulţească precum iepurii", alteori nu are nimic împotriva unor palme date în numele educaţiei, pentru ca mai târziu să asemene criza din Europa cu o femeie stearpă.  

Autodinamica cuvintelor Papei

Cel mai recent exemplu dovedeşte cât de puternic poate fi impactul alegerii unor cuvinte nepotrivite. În urmă cu patru săptămâni, asistam la prima scenă: Angela Merkel ar fi sunat supărată la Vatican şi l-ar fi criticat pe Suveran pentru nefericita asociere în sintagma "Europa - o femeie stearpă".

Sursa acestei informaţii era chiar Francisc, într-un dialog cu jurnaliştii italieni. Aparent. Apoi, scena a doua - guvernul federal neagă informaţia. Urmează şi o a treia scenă: Vaticanul confirmă că această convorbire telefonică nu ar fi avut niciodată loc. Foarte posibil - cine ştie ce imagini i-a prezentat Merkel Suveranului Pontif la ultima vizită de la Vatican, din vara trecută? Iar jurnaliştii italieni ar fi înţeles greşit.

Şi acum, după declaraţia despre "invazie", Vaticanul revine:  o declaraţie de o pagină a fost redusă doar la două cuvinte...ce păcat. Este un anacronism într-un sistem în care mesajele pe twitter sunt extrem de concentrate. De ce nu îndrăzneşte nimeni să îi spună şefului: „Ai grijă ce spui“. Ai mare grijă.