1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Între barbarie şi civilizaţie

Cât de acceptabilă e construcţia unei moschei şi a unui centru islamic la New York, în proximitatea terenului celor două turnuri gemene pulverizate de atentatele de la 11 septembrie? Cât de "islamofob" este refuzul ei?

default

Şantierul de la Ground Zero (2007)

Există lucruri care pur şi simplu nu se fac. Şi nu se fac nu neapărat din pricina unor comandamente învăţate, ţinând de cutume, religii şi tradiţii cu pretenţia de a fi universale, ci, mai degrabă dintr-un bun simţ care ar trebui să fie înnăscut. Un bun simţ ce-i împiedică pe oameni să transgreseze anumite reguli sacre ale convieţuirii paşnice, dar care unora, în mod fatal, le lipseşte cu desăvârşire.

Nicăieri de pildă, în lumea civilizată, nu se scuipă în farfuria altuia. Nicăieri nu se practică luarea publică în derâdere a obiceiurilor altora de a-şi înhuma rudele defuncte ori a simbolurilor sacre ale celorlalţi. Oricine ignoră aceste tabuuri se vede supus justificatului oprobriu de care are parte barbaria cea mai cruntă şi mai dezgustătoare.

Nu mai puţin vrednică de dispreţ e, prin urmare, orice tentativă de anexare naţională sau religioasă a martiriului membrilor unui alt grup etnic sau confesional.

Or, în apropiere de Ground Zero, în Manhattan, la o aruncătură de băţ de terenul turnurilor gemene distruse în numele Islamului, la 11 septembrie 2001, un grup de musulmani americani vrea să edifice o moschee. Sau mai precis un centru comunitar islamic, care să includă şi o moschee.

Mai nou, acest proiect, extrem de costisitor, în măsura în care presupune o investiţie de peste 100 de milioane de dolari, s-a apropiat cu un pas de realizare. Comisia pentru monumente a oraşului New York a înlăturat ultimul obstacol legal, întrucât a aprobat demolarea unui edificiu vechi pe terenul căruia ar urma să fie construit centrul musulman.

Promotorii proiectului afirmă că urmăresc „reconcilierea”. Şi că, în acelaşi timp, vor ca musulmanii din America să nu mai fie nevoiţi să se ascundă şi să-şi escamoteze prezenţa în mijlocul societăţii americane. Edificiul proiectat ar urma, conform argumentelor lor, să contribuie la „promovarea dialogului” cu musulmanii din SUA şi la „integrarea” lor în societatea americană. Adversarii proiectului lor s-ar face vinovaţi de "islamofobie" şi de încălcare a principiului libertăţii religioase care e sacrosanctă în SUA..

Atâta doar că iniţiatorii operaţiunii moscheea nu reconcilierea au obţinut-o deocamdată, ci dimpotrivă, au stârnit gâlceava, zâzania, tristeţea, incomprehensiunea şi pe alocuri furia new-yorkezilor de rând, ca şi mânia, pe deplin firească, a rudelor victimelor atentatelor teroriste de la 11 septembrie.

Mulţi se întreabă dacă fondurile necesare construcţiei nu vor proveni cumva din vistieria saudită, şi resimt şi această eventualitate ca o suplimentară provocare, ştiut fiind că majoritatea teroriştilor de la 11 septembrie au fost saudiţi.

În fond, o minimă pietate sau sensibilitate ar fi trebuit să-l determine pe şeful controversatului proiect, imamul kuweitian Faisal Abdul Rauf, să ţină seama de sentimentele serios lezate ale celor ce şi-au pierdut părinţii, fraţii, surorile şi copiii în atentatele genocidale comise acum aproape un deceniu. Această sensibilitate n-ar însemna nici "islamofobie", nici violarea drepturilor religioase ale unui grup sau altul.

În absenţa pietăţii, ar fi putut ajuta bunul-simţ ca să se înţeleagă cât de puţin benefică e, pentru dialog, reconciliere şi convieţuire paşnică, orice proiect ce poate aduce a anexare religioasă a unui perimetru atât de încărcat simbolic precum cel din proximitatea zonei devastate la nine-eleven.

Un contencios similar a provocat cândva şi amplasarea unui centru creştin de rugăciune în lagărul de exterminare de la Auschwitz, unde naziştii au ucis un milion şi jumătate de evrei. După un îndelungat conflict, Vaticanul a admis mutarea lui la câţiva kilometri distanţă. Această decizie de bun simţ a redeschis larg poarta dialogului iudeo-creştin.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Medana Weident