1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: Înainte, spre trecut

Martin Schulz îi împinge pe laburişti spre stânga, Angela Merkel vrea înapoi spre dreapta. Ambii luptă pentru recâştigarea electoratului tradiţional. Dar acesta s-a reorientat între timp, consideră Fabian von der Mark.

Ce se întâmplă acum în Germania aminteşte de filmul "Undeva cândva". De o călătorie în timp. Cele două partide mari ale ţării, CDU, conservator, şi SPD, laburist, îşi văd viitorul într-o situaţie existentă în jurul anului 2000. Ce li se pare ademenitor?  Social-democraţii nu aveau pe atunci concurenţă pe stânga iar creştin-democraţii nu aveau pe dreapta.

Astăzi concurenţă există, dar este slăbită şi se diminuează. Partidul de dreapta AfD (Alternativa pentru Germania) a pierdut în ultima vreme din popularitate, situându-se în sondaje în jurul valorii de opt procente, la fel ca şi Die Linke (Stânga). Tendinţa celor două margini este descrescătoare. Ecologiştii (Grüne) traversează şi ei o perioadă grea în sondaje. Dar CDU nu profită mai deloc de pe urma acestei evoluţii. Numai SPD, avându-l în frunte pe Martin Schulz se află în plin avânt.

von der Mark Fabian Kommentarbild App

Fabian von der Mark

Să redevină scena politică germană ce a fost odinioară? Schulz se distanţează măcar parţial de controversata "Agendă 2010" adoptată de fostul cancelar laburist Gerhard Schroeder, prin care s-au operat masive reduceri în sistemul de protecţie socială. Şomajul masiv în acea perioadă a determinat adoptarea reformei şi de atunci ea este privită ca un mare succes atât de către conservatori cât şi de către liberali. Nu numai în Germania, ci la nivel mondial. Dar laburiştii suferă şi în ziua de azi din pricina ei, şi fiindcă a determinat apariţia unui nou partid, Stânga, care îi fură din electorat.

Aceeaşi problemă o cunoaşte între timp şi CDU. Angela Merkel a vrut să facă partidul mai atractiv pentru electoratul modern din marile oraşe. Dar multor conservatori li s-a părut că merge prea departe şi, după pachetele de salvare a Greciei şi după deschiderea graniţelor pentru imigranţi şi refugiaţi, ei au decis să întoarcă partidului spatele şi să se îndrepte spre AfD. Şi la stânga şi la dreapta, populiştii sunt conduşi de foşti lideri ai marilor partide. Lafontaine şi Gauland sunt doar două exemple. Primul a fost lider al SPD, al doilea al CDU. Electoratul este, împreună cu liderii săi, trup din trupul marilor partide.

Tendinţe centrifuge

Recent, Martin Schulz a anunţat că se pronunţă pentru prelungirea perioadei de plată a ajutorului de şomaj iar Merkel l-a încurajat pe ministrul ei de Interne să impună un program amplu de expulzare a refugiaţilor şi imigranţilor. SPD mizează deci pe echitate socială iar CDU pe securitate internă. Adio agenda 2010 spun laburiştii, adio refugees welcome spun conservatorii. Dacă astfel SPD va face inutilă existenţa Stângii iar CDU existenţa AfD, atunci ar fi ca înainte, iar marile partide ar putea câştiga câte opt procente în plus. Acesta este pe scurt visul strategilor SPD şi CDU.

Rămâne de văzut cine va avea mai mult succes la ce margine a eşichierului şi ce va spune electoratul îndepărtat de extreme. Pentru moment, SPD are mai mult succes şi pare să convingă la ambele margini. Electoratul de stânga este fermecat de critica adusă Agendei 2010 iar unii dintre simpatizanţii AfD care au făcut această alegere pentru a protesta faţă de CDU sunt mulţumiţi că există alternativă laburistă la politica lui Merkel. Se spune că alegerile se câştigă de fapt la centru. Dar prin acest spagat către margini, marile partide au aparent de profitat. Măcar în prezent. Cine ştie, poate că, la final, va avea de profitat şi scena politică germană în ansamblu.

Fabian von der Mark