Încercarea de a opri ce-i mai rău în Franţa

Ce ar fi dacă reprezentantul extremei stângi, Jean-Luc Mélenchon, se va decide totuşi să îl susţină pe candidatul socialist Benoît Hamon? Sondajele actuale creditează o uniune orientată spre marginea stângă a spectrului politic cu circa 26 de procente. Ceea ce reprezintă mai mult decât ar obţine conservatorii cu al lor deja afectat de scandaluri candidat Francois Fillon. Şi cu mult mai mult decât favoritul presei, Emmanuel Macron, chiar în condiţiile în care a câştigat un aliat important, în persoana vedetei de centru Francois Bayrou.

Într-un asemenea context, alegerile din 7 mai îi vor aduce faţă în faţă pe populista de dreapta Marine Le Pen şi pe socialistul Benoît Hamon. Programele economice ale celor doi candidaţi se evidenţiează prin decuplarea consecventă de realitatea franceză şi europeană. Make France great again? În orice caz nu în acest fel. Alegătorii ar avea de ales între ciumă şi holeră, ceea ce ar atrage şanse bune pentru câştigarea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale de către Le Pen. Stop cardiac! Doar Mélenchon este în măsură să mai oprească acest scenariu de groază. Un politician pe cât de încăpăţânat, pe atât de orientat către stânga. În nici un caz cooperant.

Fără alternativă pentru Macron

În concluzie: francezii trebuie (TREBUIE) să desemneze în scrutinul final un candidat eligibil atât pentru conservatori, cât şi pentru socialişti. Poate chiar şi cu ochii închişi, dar nu cu prea multă aversiune. Hamon iese din discuţie, Şi, de fapt, şi Francois Fillon. Candidatul republican a mai recuperat teren în sondaje, dar scandalul angajării ilegale a soţiei lui nu poate fi complet dat uitării. Şi mulţi alegători nu uită acest lucru. 

Rămâne doar Emmanuel Macron. Să menţionăm de la bun început: candidatul de 39 de ani nu va putea îndeplini tot ce aşteaptă simpatizanţii lui. Dacă el reprezintă cu adevărat varianta franceză a lui Obama - după cum este uneori caracterizat - atunci mai degrabă un Obama al ultimilor ani şi în niciun caz Mesia din campania electorală a anului 2008. El nu va putea reorienta sistemul politic francez. După principiul "aceeaşi Marie cu altă pălărie", el străluceşte prin noua lui mişcare "En Marche". În realitate: Macron a absolvit şcoala militară de elită ENA, a fost ministru într-un guvern dezastruos condus de Hollande şi a mai lucrat şi ca bancher de investiții. Trei cartonaşe roşii în Franţa.

Puţin Obama

Şi totuşi el rămâne cel mai convingător răspuns pentru Le Pen. A înţeles că nu are sens să pescuiască voturi din apele tulburi ale Frontului Naţional, precum fostul preşedinte şi fostul candidat Nicolas Sarkozy. Alegătorii lui Marine Le Pen nu par interesaţi să mai descopere ce se întâmplă dincolo de secta lor politică. Ei ascultă de guru feminin Marine, care le zâmbeşte frumos şi le mai administrează o injecţie letală. Le Pen poate miza pe electoratul ei, chiar dacă justiţia îi controlează birourile şi o acuză pe şefa ei de cabinet de delapidarea a 340.000 de euro. Nimic din toate acestea nu se lipeşte de Marine-Teflon.

Revenind la Macron: în al său program pro-european, cosmopolit, plasat între stânga şi dreapta, mulţi francezi vor putea regăsi ceea ce le place. Este îndeajuns de vag iar Macron se poate folosi din plan de farmecul şi propria lui istorie de viaţă. Avem aşadar puţin Obama. Şi totuşi, cele mai recente sondaje atestă o uşoară pierdere în tabăra lui Macron. Mult mai experimentatul Francois Bayrou a lansat operaţiunea de salvare şi a procedat la retragerea propriei candidaturi. Este o încercare de stabilizare, pentru a împiedica accesul la putere al celorlaţi, mai ales al lui Marine Le Pen. Lupta electorală din Franţa rămâne una cu final deschis, în ciuda acestei operaţii de salvare.

Autor: Max Hofmann / A.K.