În sfârşit o schimbare!

Guvernul federal de la Berlin ia atitudine împotriva Turciei. În sfârşit! Fiindcă era necesar. Măcar un pic. Erau posibile şi alte demersuri, însă cel mai important aspect este faptul că Germania demonstrează, pentru prima oară, că nu apelează numai la avertismente. Ministrul federal de Externe Sigmar Gabriel a accentuat coeziunea coaliţiei de guvernământ chiar şi în an electoral. 

De luni întregi, Turcia abordează chestiunea cetăţenilor germani trimişi la închisoare într-un mod de neimaginat în orice stat membru al Uniunii Europene. O abordare ce ar declanşa, în orice ţară europeană, o criză diplomatică. Nouă din cei, între timp, 22 de cetăţeni germani reţinuţi se află în continuare în arest preventiv în Turcia. Cele mai cunoscute cazuri sunt cel al reprezentantului Amnesty International, Peter Steudtner, al jurnalistului Deniz Yücel - aflat deja de peste 150 de zile după gratii - şi al traducătoarei Mesale Tolu, toţi acuzaţi de propagandă teroristă. "O nedreptate care ar putea afecta pe oricine", a avertizat ministrul Gabriel.   

O provocare constantă

În era globalizării, problema unui cetăţean german arestat din diverse motive într-o altă ţară decât cea de origine devine parte a diplomaţiei. Ministrul Gabriel: "În fiecare caz trebuie să luptăm pentru dreptul internaţional la asistenţă consulară." Însă aici miza este şi mai mare. Este vorba despre respingerea valorilor fundamentale europene, despre abandonarea statului de drept, inclusiv a încrederii, şi a democraţiei.  

În acest context, sunt suficiente doar avertismentele privind călătoriile, garanţiile de export sau creditele de investiţii? Accentuarea avertismentelor Ministerului german de Externe privind călătoria în Turcia pare a fi numai un detaliu.

Pesemne din cauza posibilelor despăgubiri pe care operatorii de turism le-ar putea solicita, alerta maximă privind deplasarea în Turcia (existentă în 25 de ţări) a fost evitată.

Dar din formularea "Persoanelor care călătoresc în Turcia în scopuri turistice sau în interes de afaceri li se recomandă, chiar şi în cazul unei şederi de scurtă durată, să-şi semnaleze prezenţa pe listele reprezentanţelor diplomatice ale Germaniei" reiese clar avertismentul legat de vacanţa pe plajele însorite ale Turciei. Fiecare călătorie este riscantă. Şi ar trebui evitată. 

De asemenea şi anunţata schimbare de poziţie privind garanţiile acodate investitorilor germani în Turcia va avea consecinţe, atât pentru Turcia, cât şi pentru economia germană. Este un semnal pentru economie, un semn că Berlinul nu mai are încredere în Turcia. Conform ministrului Gabriel, în comerţul exterior german se estimează că vor fi înregistrate "scăderi semnificative", dar nu o catastrofă de proporţii.

Valoarea are un preţ

Da. Apărarea valorilor europene poate avea preţul ei. În timp ce televiziunile aşteptau discursul întârziat al şefului diplomaţiei germane, un post difuza o reclamă frumoasă la sejururi în Turcia. Enervant! În timp ce editura Springer luptă pentru eliberarea jurnalistului Deniz Yücel şi şi-a montat pe clădire un panou cu hashtag-ul "#FreeDeniz", publicaţiile aceleiaşi edituri - ca multe alte ziare germane - alocă spaţii de reclamă generoase vacanţelor în Turcia. La fel de enervant! Cine vrea să-şi apere valorile trebuie să fie dispus şi să plătească un preţ.    

Cu două luni înaintea alegerilor legislative din Germania, aşadar în mijlocul campaniei electorale, ministrul Gabriel a subliniat importanţa consultărilor şi a coordonării cu cancelara Angela Merkel şi cu adversarul acesteia Martin Schulz. Guvernul de la Berlin şi partidele din coaliţie par a fi decise în privinţa adoptării unei noi poziţii faţă de Ankara. Sigmar Gabriel a recunoscut abia către finalul discursului că el şi Martin Schulz ar lua măsuri şi mai dure, cum ar fi dezbateri la nivel european privind îngheţarea uniunii vamale cu Turcia. Să-şi păstreze social-democraţii vreo portiţă deschisă? Sau sunt de părere că actualele măsuri contra Turciei nu vor impresiona? Oricum, drumul domnului Erdogan duce cât mai departe de Europa, nu numai de Germania.

Autor: Christoph Strack / CS