Înţelegerea cu Turcia afectează credibilitatea UE

Parlamentul European s-a prezentat jalnic. Numai câţiva europarlamentari au rostit la Strasbourg discursuri în faţa unor fotolii goale. Şi asta deşi ocazia a fost una dintre cele mai grave iar deputaţii ar fi trebuit să cheme la manifestări de solidaritate ample. După ce li s-a ridicat imunitatea, deputaţii kurzi ai formaţiunii HDP vor dispărea probabil foarte curând în închisoare. Vor sacrifica atunci parlamentarii UE, liberi şi copleşiţi de privilegii, o oră înainte de cină, pentru a demonstra prin prezenţă sprijin pentru legiuitorii kurzi?

UE nu vrea să dea amploare unei teme incomode

Desigur, faptul că şi-a făcut apariţia ca reprezentant al Bruxelles-ului numai comisarul Extinderii, care nu are o pondere politică prea mare, a fost rezultatul unui calcul. Ce spune acel responsabil la adresa comportamentului preşedintelui turc are o cu totul altă pondere decât ar avea criticile unor colegi ai săi mai influenţi. "Suntem foarte îngrijoraţi", a fost mesajul central al UE, un mesaj care s-ar fi potrivit şi pentru starea vremii în Turcia. În rest, comisarul a pledat pentru un curs de democraţie la care să fie invitat Erdogan în cadrul negocierilor de aderare.

Ne aflăm oare la grădiniţă? Erdogan ştie cum funcţionează democraţia fiindcă, nu trebuie uitat, a practicat-o vreme de câţiva ani. Până când a ajuns la concluzia că viaţa de dictator este mai simplă şi pe undeva mai extraordinară. De atunci, el face tot ce-i stă în putere pentru a distruge democraţia. Sultanul de la Bosfor râde probabil de avertismentele rostite cu jumătate de gură de reprezentanţi ai UE.

Parlamentul European are partea sa de vină pentru această farsă. Preşedintele său, Schulz, a lipsit fără urmă. Iar liderii grupurilor parlamentare, cu excepţia stângii, s-au ţinut, demni, deoparte. Nici ora târzie de desfăşurare nu a fost aleasă întâmplător. Dacă astfel arată sprijinul Parlamentului European pentru colegii turci oprimaţi atunci orice afirmaţie este de prisos.

Nu ne putem eschiva

În spatele eschivărilor UE se află dorinţa de salvare, într-un fel sau altul, a înţelegerii cu Turcia vizându-i pe refugiaţi. Comisia Eruopeană califică Turcia drept un vecin cu care trebuie lămurite nişte lucruri şi îndeamnă la realism şi realpolitik. Dar asta nu este decât o cedare în faţa unui politician pe cale să acapareze întreaga putere în ţara sa.

Europa trebuie să realizeze că-şi pierde tot mai mult din prestigiu şi credibilitate, dacă nu-i arată lui Erdogan cartonaşul roşu. Înţelegerea vizându-i pe refugiaţi a fost o eroare de la bun început. A venit timpul să dispară la lada de gunoi. Dar oare ce mai trebuie să facă preşedintele de la Ankara pentru ca europenii să-şi dea seama că nu este un democrat, nu este demn de încredere, îşi va îndrepta ţara spre prăpastie şi nu se pot face afaceri cu el? Mai ales afaceri în care este vorba de multe vieţi omeneşti?

Încetaţi!

Vorbele rostite cu jumătate de gură nu pot stopa grandomania lui Erdogan şi nci ileaglităţile pe care le comite. El este un vecin, dar a încetat să mai fie prieten şi partener. Sigur că e dificil de recunoscut asta din punct de vedere politic, dar nu mai e nimic de făcut. Liberalizarea regimului vizelor pentru cetăţenii turci care vor să călătoarească în UE va fi probabil respinsă de Parlamentul European. Dar nu este de ajuns. Şefii de stat şi de guvern ai ţărilor UE ar trebui să-şi ia inima în dinţi şi să pună capăt inutilelor negocieri de aderare. Este un proces ipocrit şi a venit vremea să înceteze.