Îi mai este lui Merkel teamă de Schulz?

Ce am mai râs de caricatura din Frankfurter Rundschau, publicată la scurt timp după actul de magie al SPD, care l-a scos din pălărie pe Martin Schulz. "Hai Schulzi, sperie-mă!", a scris caricaturistul în dreptul desenului în care cancelara Merkel privește amuzată și malițioasă la toată agitația din jurul rivalului ei.

"Hai Schulzi, sperie-mă!"

Iar SPD ca partid care provoacă teamă concurenței politice! De când nu s-a mai întâmplat asta? Și până să uităm, sub impresia actualelor sondaje, chiar s-a petrecut ceva ce nimeni nu anticipase: Schulzi chiar a speriat-o pe Mutti - și încă cum! Dar doar pentru scurt timp.

Și ce învățăm din asta? Nimic absolut! Alegerile federale sunt abia peste patru luni, timp în care se mai pot întâmpla foarte multe. Cum și de ce sunt influențate masa de alegători, atmosfera dinainte de alegeri, psihicul colectiv - toate acestea sunt chestiuni unice și impredictibile.

Există din nou: factorul Merkel

Angela Merkel a fost la sfârșitul lui 2015 și în 2016 în moarte clinică din punct de vedere politic. Elementul de forță de odinioară, marca politică Merkel, a degenerat într-un fel de produs no name, din cauza politicii sale generoase față de refugiați. Dacă CDU ar mai fi fost încă formațiunea de dinainte de Merkel - un magazin plin de masculi alfa - ea și-ar fi pierdut atât funcția din partid, cât și pe cea de la cancelaria federală. Dar femeia deșteaptă din Est le-a arătat demult lungul nasului bărbățeilor din Vest iar restul său de autoritate a rămas destul de respectabil pentru a-l ține în șah și pe liderul social-democrat Gabriel, partener în marea coaliție de la Berlin. Iar Merkel a redevenit ceea ce a fost aproape mereu de 12 ani încoace: o cancelară neconstestată.

Iar acest lucru ține mai ales de marile linii ale evoluțiilor mondiale actuale. Politica sa pentru refugiați - bine intenționată, corectă în principiu, dar pe alocuri prost aplicată - nu mai este demult factorul singular prin care este judecată valoarea sa de către alegători.

Valuta care contează azi în politica bună sau proastă se numește rațiune și încredere. Germanii se tem acum cel mai mult de Trump-ii acestei lumi; mai puțin de refugiați, o temă care s-a stins. Se tem de erodarea cooperării dintre state, de disprețul cu care este privită mai nou UE, de egoismele și șovinismele naționale. Fie că e vorba de Orban, Putin, Erdogan sau Trump, de Brexit sau de nouk izolaționism american - toate acestea îngrijorează, deranjează, înspăimântă. În aceste vremuri ajută...corect: atitudinea calmă a Angelei Merkel. O imagine a "păstrării liniștii" și a "nepierderii cu firea".

Toate acestea și multe altele se reflectă în ultimele sondaje de opinie. 69% dintre cei chestionați cred că i se datorează doamnei Merkel faptul că Germaniei îi merge atât de bine în aceste vremuri de neliniște. Martin Schulz nu a arătat încă nimic, nici nu se bucură de bonusul deținerii unei funcții politice anterioare. El a beneficiat doar de eurforia noului început, dar nu a pierdut încă nimic. Căci el și Merkel nu au viziuni politic-programatice dureros de diferite. Ambii sunt europeni convinși, reprezentanți ai centrului larg, adică poziția în care se câștigă încă alegerile în Germania.

Ceea ce explică și regresul recent al ecologiștilor și al AfD, precum și clasarea slabă a Partidului Stângii. De această revenire a alegătorilor la centrul politic cald și protector beneficiază ambele mari partide ale Germaniei, aflate de curând abia în pericol de a-și pierde calificativul onorabil de partide populare. Dar actualele sondaje nu înseamnă nimic decisiv, mai ales în timpurile noastre în care comunicarea se petrece instant iar orice zvon pe Twitter și orice știre falsă pot manipula masa electorală. S-o lăsăm așa deci. Să-l lăsăm pe Schulzi să o mai sperie puțin pe Mutti - sau poate că nu. Alegerile au loc pe 24 septembrie. Poate că rezultatul ne va spune atunci mai multe despre Trump & Co, decât despre Mutti & Martin.

Autor: Volker Wagener