1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Comemorare la Ateneu

Vineri a avut loc la Ateneul Român o ceremonie comemorativă dedicată scriitorilor Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Alături de figuri distinse ale culturii bucureştene a participat la ceremonie şi Traian Băsescu.

default

A fost puţină lume. O anumită tristeţe s-a strecurat în asistenţă, una în plus. Totuşi au venit astăzi la Ateneu mulţi dintre aceia care i-au cunoscut personal pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, care i-au frecventat înainte sau mai ales după 1989 şi care au mărturisit nu o dată că le datorează enorm.

Într-un fel lucrurile s-au ales. Cei care i-au iubit cu adevărat, cei care au înţeles morala severă a lecţiei Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca s-au străduit să fie prezenţi. Oamenii se recunosc astfel unii pe alţii în asemenea momente. De fapt ceea ce-i leagă în mod substanţial pe oameni nu sînt interesele, ci poate mai ales aceste răgazuri, aceste momente în care sînt contemplate adevărurile de dincolo de moarte.

Este adevărat însă că există şi considerente sociale de maximă importanţă, care nu pot fi minimalizate.

Ca figuri publice Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au făcut toată viaţa nu doar critică literară, ci poate mai ales „politică” şi aşadar există astăzi urmaşi ai ei, care într-un mod mai puţin direct şi vizibil, joacă un rol major în societatea românească de azi. Iar Traian Băsescu a fost primul preşedinte al României cu adevărat atent la situaţia acestei elite româneşti, cărea i-a preluat unul dintre mesajele esenţiale: anticomunismul. Aşadar pentru Traian Băsescu prezenţa la această comemorare a fost un act politic semnificativ.

„Pentru mine, a spus Preşedintele , în calitate de şef al statului, prezenţa Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca în Comisia care a elaborat documentul pe baza căruia am condamnat oficial regimul comunist din România, a însemnat o deosebită onoare, dar, în acelaşi timp, şi o garanţie de perfecta corectitudine a raportului.”

Urmarea a fost la rîndul ei în asentimentul deplin al asistenţei: „ Dacă în tăcerea impusă până în 1989, era nevoie ca vocea lor să rostească adevărul şi să redescopere valorile autentice, confuzia de astăzi face la fel de necesară existenţa unor repere, existenţa unor modele intelectuale şi morale.”

Desigur, mai ales referirea la confuzia de valori e de natură să suscite comentarii dintre cele mai maliţioase într-o lume culturală atît de plină de invidii şi de suspiciuni cum este cea de la Bucureşti.

Au vorbit insă astăzi, şi de fapt ei au deschis momentul comemorativ, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici, în dubla lor calitate de prieteni ai Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, dar şi de exponenţi „oficiali” ai culturii româneşti.