1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Combustibilul ecologic şi foametea

Dreptul la hrană este un drept fundamental al omului. În ce măsură este însă încălcat acest drept fundamental, dacă cerealele nu mai sunt însă cultivate ca sursă de hrană ci ca sursă de carburant, anume de bio-etanol ?

default

Elveţianul Jean Ziegler, ataşat special al ONU pentru drepturile omului, în special pentru dreptul la hrană

Carburanţii ecologici sunt un subiect foarte sensibil pentru Jean Ziegler, ataşat special al ONU pentru dreptul fundamental la hrană, deoarece imensa cerere de trestie de zahăr, porumb şi secară pentru producţia de combustibil vegetal a adus cu sine o creştere enormă a preţurilor alimentelor. O tonă de cereale costă la momentul actual dublu faţă de acum un an. Pe acest fundal mor în prezent 100 000 de oameni din cauza foemetei sau a efectelor subnutriţiei. Extinderea şi mai accentuată a producţiei de carburant biologic ar putea provoca o adevărată catastrofă a foametei, se teme Jean Ziegler. "Ideea de a-i pune pe oamenii înfometaţi să plătească preţul pentru mentalitatea de lux la modă în domeniul transporturilor în nordul Europei este o crimă împotriva umanităţii", afirmă Ziegler. Ecologie pe spinarea săracilor
Einführung von Hybridmotoren in Deutschland

Benzinăriile germane oferă deja în mod curent bioetanol

Se dezvoltă conştiinţa noastră ecologică aşadar pe spinarea celor mai săraci din lume ? Dorinţa de mobilitate în bogatele ţări din emisfera nordică se bazează pe o mentalitate absurdă de lux care domină mai nou în domeniul transporturilor, este de părere expertul ONU. Pentru un litru de combustibil ecologic este nevoie de 350 de kg de porumb, o cantitate care ar asigura hrana necesară unui copil timp de un an. Iar creşterea cererii de carburanţi vegetali va duce la o scumpire şi mai mare a preţurilor alimentelor.
Numai UE intenţionează să-şi sporească până în 2020 producţia de combustibil ecologic cu 10%. Un moratoriu până la noi progrese ştiinţifice În aceste condiţii Jean Ziegler adresează comunităţii internaţionale un apel stringent : "Solicit în raportul meu Consiliului ONU pentru Drepturile Omului decretarea unui moratoriu de cinci ani, cu alte cuvinte sistarea pe o perioadă de cinci ani a producţiei de bio-etanol, deoarece în acest interval de timp ştiinţa va putea progresa suficient în acest domeniu pentru a găsi modalităţi de valorificare a deşeurilor agricole pentru producţia bio-etanolului". Un calcul pripit Adepţii producţiei de bio-etanol argumentează că producţia în masă de combustibil vegetal ar putea alcătui o şansă de supravieţuire pentru mulţi agricultori din aşa-numita lume a treia. Aceştia ar putea profita de pe urma vânzării combustibilului biologic pentru care se oferă preţuri tot mai mari. Ziegler contracarează : "E adevărat că ţăranul african ar putea câştiga ceva bani prin exportul de bio-etanol. Dar reversul medaliei este scumpirea nemăsurată a propriei sale hrane, proces din care iese fără îndoială păgubaş", demonstrează expertul ONU. Ţelurile de combaterea foametei utopice din cauza bio-etanolului

Hungernde Kinder in Flüchlingscamp Neue Hoffnung in Angola

Programul ONU consacrat hranei mondiale trebuie să-şi verifice acribic calculele, deoarece ţelurile stabilite, care prevedeau pentru anul acesta ameliorarea condiţiilor de subsistenţă a peste 70 de milioane de oameni care trăiesc în foamete, sunt deja de pe acum utopice din cauza creşterii enorme a preţurilor alimentelor. Christiane Berthiaume din partea Programul ONU pentru hrana mondială explică : "Am recalculat totul şi mai avem nevoie în plus de jumătate de miliard de dolari pentru a-i putea ajuta pe cei 73 de milioane de oameni înfometaţi. Şi am calculat la sânge, renunţând să luăm în calcul posibile situaţii de criză care ar putea agrava şi mai mult situaţia, precum calamităţile naturale, de pildă un nou Tsunami, care ar expune şi mai mulţi oameni foametei". Tentaţia banilor - o capcană pentru lumea a treia ? Programul ONU pentru hrana mondială avertizează în acest context că ţările sărace ar putea fi tentate să producă mai degrabă cereale pentru rezervoarele automobilelor europene, decât grânele necesare umplerii stomacurilor înfometate ale propriilor popoare.