1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Codul Fiscal și Europa cu două viteze

Horațiu Pepine20 iulie 2015

Președintele François Hollande a propus crearea unui guvern și a unui parlament pentru țările zonei euro. În răstimp, președintele României a respins relaxarea fiscală cu argumentele zonei euro.

https://p.dw.com/p/1G1b4
Hollande vrea guvern și parlament pentru zona euro
Hollande vrea guvern și parlament pentru zona euroImagine: Reuters/J.-C. Verhaegen

Apelul președintelui Franței, François Hollande, a reluat ideea Europei cu două viteze pe care cu o lună și ceva în urmă o dezvoltaseră simultan miniștrii economiei din Germania și Franța. Ziarul ”Journal du Dimanche” a publicat duminică o scrisoare a președintelui Franței prin care cheamă cele 19 țări să accepte o integrare economică și politică mai puternică, pe urmele unor mai vechi propuneri ale lui Jacques Delors. Oarecum în pofida așteptărilor, președintele François Hollande consideră că circumstanțele actuale și criza din Grecia ar pretinde ca proiectul unei Europe cu două viteze să fie impulsionat: ”Împrejurările ne îndeamnă să accelerăm integrarea. Zona euro a dovedit în această săptămână capacitatea de a rămâne solidară cu Grecia. Calitatea relației franco-germane a contat într-o mare măsură, făcând să prevaleze spiritul european. Dar nu ne putem mulțumi cu atât. Am propus de aceea să reluăm ideea lui Jacques Delors a unui guvern al zonei euro pe care să-l dotăm cu un buget propriu și, de asemenea, a unui Parlament corespunzător de natură să garanteze controlul democratic.” Alegerea de a rămâne în cadrul zonei euro, a mai spus François Hollande, ”pretinde o formă de organizare mai strictă și crearea unei avangarde alături de țările care se vor alătura”.

Problema este că modalitățile de integrare sunt diverse și mai ales că există încă o serioasă divergență între Germania și Franța (socialistă) în această privință. Așa cum s-a văzut cu limpezime, Germania nu dorește reducerea nominală a datoriei grecești, ceea ce înseamnă că nu dorește să accepte premisa pentru o viitoare mutualizare a datoriei suverane. În schimb, apelurile insistente la ”solidaritate” ale președintelui Franței sugerează mai curând o viziune contrară. Prezentându-și propunerea sub forma unui elogiu aniversar adresat lui Jacques Delors, care împlinește astăzi 90 de ani, François Hollande a criticat discret preocuparea germană pentru ”reguli, mecanisme și disciplină”, punând accent pe ”valori” și pe ”modelul social”.

La finele lunii mai, ministrul Economiei și Energiei din guvernul federal de la Berlin, Sigmar Gabriel (președintele SPD) și omologul său francez, Manuel Macron (liberal printre socialiști), făceau un apel la crearea unui buget comun pentru zona euro. În aceeași publicație în care a apărut și scrisoarea lui François Hollande, Manuel Macron spunea: ”Trebuie să acceptăm ideea unei Europe cu două viteze, a unei uniuni solidare și totodată diferențiate. Există o istorie a celor 28 și o alta a celor 19 (…) Europa celor 28 trebuie să fie mai simplă, mai clară, mai eficace și să continue să avanseze în domeniul digital și în cel energetic. În schimb zona euro, în calitatea ei de avangardă, trebuie să aspire la mai multă solidaritate și integrare: un buget comun, o asumare solidară a datoriilor și o convergență fiscală.” (JDD, mai 2015)

Iar vicecancelarul Sigmar Gabriel spunea la rândul său: ”Avem nevoie în Europa de mai mult curaj pentru a avansa în cooperare cu viteze diferite. (…) Mai ales Franța și Germania ar trebui să deschidă calea integrării în materie de politică energetică de exemplu sau în ce privește finanțele. Celelalte țări le pot urma atunci când sunt pregătite.”(Bild, mai 2015).

Diferențele dintre francezi și germani continuă să se manifeste, în schimb par cu toții de acord că țările avansate ar trebui să se separe de celelalte. În aceste împrejurări, România ar trebui să-și definească mai clar intențiile. Dorește să grăbească procesul aderării la euro și să se alăture mai devreme grupului de țări bogate sau, dimpotrivă, crede că ar fi bine să aștepte și să se pregătească temeinic? Cert este că Guvernul Ponta asumă în mod oficial aderarea la moneda comună în 2019, dar, simultan, pledează pentru o reducere a impozitelor, care riscă să provoace o depășire a criteriilor convenite în Tratatul de stabilitate. În schimb, președintele Iohannis, deși nu are niciun program explicit legat de aderarea la zona euro, se comportă ca și cum ar urmări o aderare rapidă.

Dar dacă totuși România nu urmărește cu adevărat să adere la zona euro în 2019, îngrijorările legate de depășirea deficitului structural sunt cel puțin exagerate. Întregul scandal politic actual se trage încă o dată din incapacitatea actorilor politici de a crea un consens asupra unor obiective majore de interes suprapartizan.