1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

CM 2010: un joc, mai multe maniere de arbitraj

Tot ce încearcă să construiască FIFA prin globalizarea fotbalului se năruie în momentul în care aceeaşi federaţie internaţională reuşeşte să-şi înscrie în propria poartă.

default

Arbitrul Koman Coulibaly din Mali, la scurt timp după anularea nejustificată a golului trei înscris de americani

O planetă întreagă de microbişti a aşteptat reacţia oficialilor la prestaţiile îndoielnice ale arbitrilor, în primele două etape ale Cupei Mondiale. Stupefiant însă - reprezentanţii forului fotbalistic au lăudat arbitrajele, iar Jose Garcia Aranda, şeful suprem al arbitrilor, a dat, chiar, un calificativ uluitor: "foarte, foarte satisfăcut".

Lăsând deoparte golul anulat al Statelor Unite (care, e drept, a transformat, peste noapte, fotbalul european într-o chestiune cu audienţă naţională într-o Americă în mare parte ruptă, până acum, de acest sport), principalul reproş rezidă în maniera total divergentă de interpretare a jocului.

Să nu uităm superficialitatea cu care unii arbitri au sancţionat secvenţe de joc - în contrast flagrant cu alte meciuri în care abordarea a fost mult mai relaxată.

Dacă acestea sunt chestiuni ce ţin de nuanţă şi nu se pot rezolva într-o zi (mai ales dacă e vorba despre o zi de luni), durerea adevăraţilor iubitori ai fotbalului - capabili să treacă peste pasiuni - trebuie să fi fost şi mai mare când FIFA i-a absolvit de vină pe celebrul, de acum, Coulibaly din Mali (centralul meciul SUA - Slovenia) şi pe Stephane Lannoy, autorul mai multor greşeli în partida dintre Brazilia şi Coasta de Fildeş.

Pe de altă parte, însă, e trist că simulările nu sunt mereu aspru sancţionate. Din ce în ce mai mulţi jucători recurg la gesturi teatrale, fie pentru a fenta vigilenţa arbitrilor, fie pentru a câştiga timp.

Într-un moment în care FIFA îşi pune în evidenţă misiunea globalizantă, e periculos ca viitoarele generaţii de fotbalişti, care, între două meciuri televizate, bat mingea în curţile şcolilor lumii sau pe unde mai apucă, să înveţe de la eroii lor că viaţa trişorilor este mai simplă.

Fie şi numai din acest motiv educaţional (FIFA făcându-şi un titlu de nobleţe din implicarea în educarea copiilor de pretutindeni) este greu de înţeles refuzul starostelui suprem al fotbalului, Sepp Blatter, de a accepta plusul pe care tehnologia - reluările video - l-ar putea aduce competiţiei.

Portugalia şi Spania şi-au revenit

Portugal Nordkorea WM FUßball Weltmeisterschaft Flash-Galerie

Portughezul Hugo Almeida marchează în poarta Coreei de Nord

Despre ziua de ieri: portughezii au renunţat la a mai da târcoale arbitrilor, cum au făcut în anii din urmă, şi-şi văd de fotbal. Şi, oricâtă compasiune ar putea nutri cineva pentru destinul nord-coreenilor, trebuie admis că jocul Portugaliei a fost reconfortant ca un izvor de munte. Nici nu mai contează că, la final, scorul a fost 7-0.

Spaniolii, la rândul lor, şi-au revenit după şocul numit Elveţia, câştigând cu 2-0 - e drept, în faţa Hondurasului. Iar jucătorii din Chile au obligat forţele de ordine din ţara lor să recurgă la tunuri cu apă, pentru a-i împrăştia pe fanii dezlănţuiţi de euforia victoriei (scor 1-0) în faţa elveţienilor.

Azi începe ultima etapă a grupelor, cu patru meciuri zilnice. În prima dublă a zilei, Franţa îşi joacă împotriva gazdelor sud-africane ultima şansă (valabilă şi reciproca), în paralel cu meciul primelor clasate, Mexic şi Uruguay.

În simultanul de diseară, Grecia întâlneşte Argentina iar Coreea de Sud Nigeria, într-o grupă în care toate echipele mai au, teoretic, şanse.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder

Vă mai recomandăm