Clichy-sous-Bois - un simbol al revoltelor tinerilor francezi

Tineri joacă fotbal pe un teren mare de sport din Clichy-sous-Bois. 8 băieţi, toţi de culoare. Asfaltul e plin de gropi, porţile nu mai au plase de mult. În spatele terenului de sport se înalţă blocuri de locuinţe. Toate gri, cu 20 sau chiar 30 de etaje. La ferestre atârnă rufe la uscat, jos se adună gunoiul în plină stradă, lângă o canapea ruptă şi o bicicletă distrusă complet.

Suntem în Cite de la Forestiere, un cartier problemă din Clichy-sous-Bois, la doar 15 km est de Paris. Aici au început acum un an cele trei săptămâni de violenţe, care au zguduit Franţa din temelii. Bouna şi Zyad, doi băieţi, care fugeau de poliţie, au ars aici de vii într-un punct de înaltă tensiune. Pe o casă se poate vedea un grafitii „Bouna – nu te vom uita!”, scris pe o inimă roşie. Câţiva băieţi în pantaloni largi, tenişi şi sweatshirt-uri cu glugă stau la intrarea într-un bloc.

„Asta a fost picătura care a umplut paharul. Poliţia i-a urmărit pe aceşti copii, iar în fuga lor au ars de vii în complexul transformatorului de înaltă tensiune. Dar paharul dă pe de lături în fiecare zi. Revolte vor exista mereu, atâta timp cât vor mai avea loc asemenea excese. Aşa ceva nu se uită!” – spune unul din băieţi.

Pe celaltă parte a străzii ies două femei cu câinii la plimbare. S-a schimbat ceva în Clichy-sous-Bois în ultimul an? Una dintre ele dă din cap.

„Toţi vorbesc, dar nimeni nu face nimic – mereu acelaşi lucru.” - este de părere Esther, una din femei.

Ea are patru copii, şi nimic nu i-ar plăcea mai mult decât să se mute din Clichy-sous-Bois. „Dacă aş fi putut să mă mut, n-aş mai fi fost de mult aici”, spune ea, „copiii mei locuiesc aici şi nu e bine pentru ei. Vin de la şcoală şi stau după aceea cu prietenii pe străzi. Unul spune hai fumează şi tu, aşa de repede poţi să te apuci de droguri.”

Autorităţile sunt conştiente că promisiunile nu au fost respectate

La un kilometru distanţă se situează primăria din Clichy-sous-Bois. Un fost castel de vânătoare, într-un mic părculeţ. Acolo stăm de vorbă cu viceprimarul localităţii, Olivier Klein.

„Pretextul violenţelor de anul trecut a fost într-adevăr moartea celor doi tineri, dar poate şi mai importantă a fost lipsa unei reacţii adecvate la nivel politic. Trebuia spus: doi tineri şi-au pierdut viaţa, aşa ceva este inacceptabil, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a înţelege ce s-a întâmplat. În schimb s-a vorbit despre delincvenţi, iar asta i-a înfuriat pe tineri.” – spune Klein.

Clichy-sous-Bois are o rată a şomajului de 25%. În rândul tinerilor aceasta se ridică la 50%. Din ajutoarele financiare promise n-a văzut nimeni nici un cent. Iar localitatea se situează în continuare sub media naţională a finanţărilor de la buget, cu 617 EUR de persoană faţă de 1000 de EUR la nivelul întregii ţări. Klein este îngrijorat de confruntările din ce în ce mai dese dintre poliţie şi tinerii din Clichy-sous-Bois. Ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy, a desfiinţat efectivele poliţiei de proximitate din orăşel, spre înstristarea lui Olivier Klein.

„Nu avem nevoie de forţe speciale de intervenţie, care vin şi pleacă. Avem nevoie de o poliţie prezentă în fiecare zi. Încă mai aşteptăm înfiinţarea unui comisariat aici la noi, care ne-a fost promis, dar nici până astăzi nu s-a întâmplat nimic. Relaţiile dintre tineri şi poliţie sunt atât de tensionate, că lucrurile nu au cum să meargă bine!” – subliniază viceprimarul.

Totuşi există iniţiative sociale

Samir Mihi este asistent social. Împreună cu prietenii săi au înfiinţat organizaţia „Assez-le-Feu”, tradus, „Ajunge cu incendiile”. Din chestionarele concepute de ei, şi completate de locuitorii din Clichy-sous-Bois, reies următoarele.

„Şomajul este mult prea mare, în special imigranţii nu găsesc de lucru. Şi atunci vine propunerea: Avem nevoie de mai multă educaţie. Oamenii îşi dau seama că au ei înşişi o problemă: lipsa calificării. Ei nu-i întreabă numai pe alţii, ci se întreabă ei pe sine, în încercarea de a găsi o soluţie.” – relevă Samir Mihi.

În palatul primăriei a fost inaugurată recent o expoziţie de fotografie, tema fiind „Clichy fără clişee”. 12 fotografi profesionişti au răspuns provocării, dar organizatorul, Francois Hebel, a dorit să arate şi perspectiva din interior. Aşadar i-a rugat pe locuitori să contribuie şi ei cu fotografii proprii.

„Fotografia vine în ajutorul dialogului, şi trezeşte sentimente. Este un lucru bun că putem prezenta ambele perspective: cea a profesioniştilor şi cea a oamenilor de aici, care poate privesc situaţia cu mai multă naivitate, dar cu siguranţă ştiu ce se petrece cu adevărat aici, în oraşul lor.” – spune Francois Hebel.

Putem observa aşadar un angajament social intens în Clichy-sous-Bois, mai ales că suburbia a devenit un adevărat simbol. Totuşi, viceprimarul Olivier Klein, avertizează.

„Butoiul cu pulbere stă în continuare să explodeze. Dezolarea domneşte şi acum în cartiere. Poate chiar şi mai intens, pentru că revoltele au avut loc, iar lumea spera că se va schimba ceva. Dar motivele care au dus la violenţe există în continuare.”