1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Clişee de uniune naţională

Clişeele şi vorbele de-a gata nu sînt doar rodul unor minţi încete, ci şi expresia unei inerţii în care ne complacem de multă vreme.

default

Primul şi cel mai popular clişeu post comunist a fost acela prin care preşedintele Iliescu era privit drept "sărac şi cinstit". Sărăcia era asociată în chip obligatoriu cu cinstea, iar în această asociere s-au îngrămădit să se regăsească milioane de români, săraci şi ei, care l-au susţinut şi votat din convingere oarbă pe Ion Iliescu. Mulţi dintre ei l-ar mai vota şi astăzi.

Dacă Iliescu a fost un preşedinte sărac, mai bine spus, nu bogat, cum se face că milioane de români l-au crezut şi cinstit? Oare nu sub regimul său au apărut marii rechini care au jefuit economia, nu el este cel care şi-a construit şi consolidat puterea prin clientela politică a îmbogăţiţilor necinstiţi? Desigur că da. Dar clişeul "sărac şi cinstit" la adresa lui Ion Iliescu a rămas pentru mulţi neştirbit pînă în ziua de azi.

Încerc o explicaţie: comunismul ne-a crescut săraci pe cei mai mulţi dintre noi, dar prin asta nu am devenit în chip obligatoriu şi cinstiţi. Turnătoria, invidia, sistemul de relaţii – de la vînzătorul de la măcelărie pînă la activistul de partid –, sustragerea considerată "nevinovată" din fabrică a orice putea fi de folos acasă, toate acestea le-am acumulat în noi ca pe nişte drepturi în faţa opresiunii comuniste. Iar scuza pentru toate acestea era desigur sărăcia. De aceea, cred, clişeul "sărac şi cinstit" a făcut şi face istorie.

Am dezvoltat acest exemplu pentru că mi se pare foarte sugestiv în ceea ce priveşte mentalitatea noastră de a încerca să ne găsim mereu o scuză.

Un alt clişeu, de strictă actualitate, este acela prin care actualul preşedinte, Traian Băsescu, este considerat a fi vinovat de tot ce nu merge bine în România. În mandatul precedent, atîta timp cît nu am resimţit criza economică, preşedintele s-a bucurat de o largă popularitate. Exemplul cel mai concludent este desigur referendumul prin care Traian Băsescu, suspendat de parlament, a fost readus la Cotroceni prin votul popular.

Pentru că, în mandatul acesta, în plină criză economică, preşedintele şi-a asumat să susţină măsurile de austeritate şi de reformă a statului, Traian Băsescu şi-a pierdut brusc popularitatea. A spune lucrurilor pe nume pare a fi devenit un defect al preşedintelui. A critica sever oameni de la vîrful propriului partid pare a fi o trădare. A spune public oamenilor că numai prin muncă şi solidaritate putem să depăşim criza pare a fi o depăşire de atribuţii.

De ce atunci cînd ne-a fost bine Traian Băsescu a fost un preşedinte bun, iar acum, cînd ne confruntăm cu criza economică, Traian Băsescu este capul tuturor răutăţilor?

Un răspuns posibil este acela că cei mai mulţi dintre noi vrem să trăim ca înainte de criză. Iar Traian Băsescu nu e în stare să ne ofere acest cadou.

Autor: George Arun

Redactor: Ovidiu Suciu