Clemenţă pentru terorişti sîngeroşi?

In cauză e posibila graţiere, în martie, a lui Christian Klar, de către preşedintele Germaniei Horst Kohler şi eliberarea deţinutei Brigitte Mohnhaupt, în cazul în care judecătorii din Stuttgart consideră că femeia nu mai reprezintă un pericol.

Christian Klar şi Brigitte Mohnhaupt sunt nu doar doi asasini în serie şi extremişti politici aflaţi de ani de zile după gratii, ci şi simboluri. Ambii au terorizat şi însîngerat Germania în anii 70.

Istoria celei de-a doua generaţie

Ca membri de frunte ai celei „de-a doua generaţii” a Facţiunii Armata Roşie, după cum s-au autointitulat teroriştii germani de stînga, Klar şi Mohnhaupt au preluat conducerea grupării după arestarea primilor ei lideri: Andreas Baader, Ulrike Meinhof şi Gudrun Ensslin. Pentru punerea lor în libertate Klar şi Mohnhaupt au regizat şi executat personal şi în complicitate cu alţii mai multe asasinate şi răpiri dintre cele mai răsunătoare şi brutale.

In toamna fierbinte a anului 1977, teroriştii l-au torturat şi apoi asasinat pe şeful patronatului german, Hans Martin Schleier. Alţi 4 oameni şi-au pierdut viaţa cînd a fost răpit. Ucişi de extremiştii de stînga au fost şi procurorul general Siegfried Buback, precum şi bancherul Juergen Ponto.

Arestată la puţin timp după comiterea crimelor, Brigitte Mohnhaupt a fost condamnată la 5 pedepse de închisoare pe viaţă. Ea a ispăşit pînă acum 24 de ani de detenţie. La rîndul său, Christian Klar ar urma să rămînă după gratii pînă în 2008, dacă preşedintele ţării, Horst Koehler nu se hotărăşte să-l graţieze.

De ce ar fi teroriştii puşi în libertate?

Dar pentru ce motiv să fie oare puşi în libertate doi terorişti, care, dincolo de ferocitatea faptelor lor, nu şi-au regretat niciodată crimele, în mod credibil, spre deosebire de mulţi dintre camarazii lor pocăiţi?

Legislaţia şi jurisprudenţa germană în domeniu sunt complexe. In mod normal, o pedeapsa maximă, cea de închisoare pe viaţă se traduce în Germania prin 15 ani de detenţie, urmaţi de o eliberare condiţionată pentru „bună purtare”. Curtea Constituţională a stabilit, în 1977, că, „în principiu, orice individ condamnat la închisoare pe viaţă are dreptul la o şansă de a-şi recăpăta libertatea”.

Excepţie fac doar delincvenţii a căror faptă implică o vină deosebit de grea, constatată formal de către judecători în verdictul pronunţat în procesul lor. Intrucît sentinţa în dosarul Mohnhaupt prevăzuse 5 termene de închisoare pe viaţă, Curtea regională din landul Baden Wuerttembrg stabilise că durata minimă a detenţiei este de 24 de ani.

Schimbările legislative şi pericolul eliberării teroriştilor

Mult prea puţin fireşte, pentru criminali sîngeroşi care continuă să reprezinte un pericol pentru comunitate. Sub impactul atentatelor genocidale săvîrşite de islamişti la 11 septembrie 2001, în SUA, şi a evidenţei că mulţi indivizi condamnaţi pentru delicte sexuale grele, de pildă pentru violuri însoţite de asasinate deosebit de crude nu-şi pierd virulenţa criminală în închisoare, jurisprudenţa germană s-a modificat. In 2002, codul penal s-a îmbogăţit prin includerea unei prevederi care autorizează menţinerea în detenţie, pe raţiuni de securitate, a anumitor categorii de delincvenţi condamnaţi.

Or, pe moment, magistraţii germani înclină să creadă că, deşi nu şi-a regretat faptele, Mohnhaupt n-ar mai reprezenta un pericol public, o primejdie pentru securitatea germanilor. Ca atare legea i-ar da dreptul să-şi regăsească libertatea în martie curent. Că rudele victimelor ei se mai află în viaţă, că suferinţa lor nu încetează după 15, 20 sau 30 de ani contează în context prea puţin, sau deloc.

Încît nu puţini critici ai legislaţiei actuale consideră că Germania dispune de un cod penal şi de o jurisprudenţă ce ţin seama excesiv de drepturile făptaşilor şi prea puţin de suferinţa victimelor lor. De celaltă parte a baricadei, filosofia prevalentă pretinde că ispăşirea vinovăţiei, pocăinţa şi satisfacţia izvorîtă din vindictă ar fi categorii arhaice, de care o legislaţie modernă nu ar mai putea ţine seama.