Ciprul şi braţele primitoare ale Rusiei

Ciprul, gustoasa pradă pe care ar putea-o înghiţi Rusia,  rămâne în centrul atenţiei observatorilor politici apuseni. Comentatorii se împart, în genere, în două tabere.

Unii condamnă în special Uniunea Europeană pentru impunerea unor condiţii oneroase în vederea salvării ciprioţilor de falimentul de stat.

Alţii osândesc parlamentul de la Nicosia pentru că a respins un pachet de ajutoare ce i-ar fi obligat şi pe marii bogătaşi, pe oligarhii ruşi, pe diverşii profitori ai strâmbului sistem fiscal şi bancar cipriot, să plătească un preţ pentru salvarea ţării aduse de ei în sapă de lemn.

Or, după cum scrie Westfalenblatt, „sunt în joc bani mulţi pentru investitorii ruşi”.  Din Rusia s-ar fi parcat în frumoasa insulă mediteraneană nu mai puţin de 35 de miliarde de euro, socoteşte ziarul german din Bielefeld.

Dar nu pe toţi îi revoltă rolul băncilor cipriote, al Moscovei,  sau al afaceriştilor ruşi în această chestiune. Multă atenţie critică li se rezervă mai cu seamă oamenilor politici din Apus.

Conflictul privind mântuirea ţării „de insolvabilitate e un dezastru veritabil”, relevă bunăoară Freie Presse. Ziarul din Chemnitz se arată scandalizat în special de atentatul la carnetele de economii ale ciprioţilor de rând, prin care politicienii şi Banca Centrală Europeană au reuşit să distrugă  încrederea cetăţenilor, redeclanşând criza euro.

Deplângând efectul devastator al demolării credibilităţii conturilor de economii asupra altor naţiuni de sudul Europei, de pildă asupra unor gospodari chibzuiţi care au pus deoparte ceva bani în Spania, Italia sau alte ţări  ale zonei euro, ziarul estgerman cere grabnica renegociere a pachetului de ajutoare destinat Nicosiei.

Dar mulţi comentatori scot în evidenţă spaţiul  de manevră limitat, ori poate chiar inexistent al vestului pentru reluarea tratativelor, după ce parlamentul de la Nicosia a dat cu tifla Europei. Fiindcă demersul forului legislativ din partea elenă a insulei e cotat de mulţi critici ai dubiosului model financiar-bancar cipriot drept "un şantaj", menit să evite amendarea celor ce au profitat de coruptul sistem cipriot. 

„Parlamentarii ciprioţi au eşuat", scrie, de pildă, Schwäbische Zeitung, lansând un atac asupra deputaţilor greco-ciprioţi şi a oligarhilor ruşi. Fiindcă "deputaţii au refuzat cooptarea banilor negri din Rusia" la relansarea sectorului bancar cipriot. Or, „salvându-i pe aceşti inşi dubioşi”, parlamentarii ciprioţi şi-ar fi asumat, potrivit ziarului, „riscul falimentului de stat”.

Vederi similare exprimă şi Süddeutsche Zeitung. Cotidianul din München îl ia în tărbacă pe noul preşedinte, conservator, al Ciprului, care, potrivit ziarului de stânga bavarez, ar fi făcut ”greşeala de a încerca să salveze piaţa financiară din insulă. Fiindcă proaspăt alesul şef al statului, Anastasiadis, "intenţionează, ce-i drept, să combată spălarea de bani negri, dar fără să-i sperie pe investitorii cei mari". Ca atare, preşedintele ar fi insistat să nu li se ia prea mult bogătaşilor şi să fie taxate în schimb micile economii.   

Că, astfel, nu e deloc exclus ca şi Ciprul să se îndrepte, la fel ca alte ţări esteuropene, spre  primitoarele braţe ale Rusiei a devenit limpede şi în vest unor politicieni şi analişti. Pe unii dintre ei îi îngrijorează că pachetul negociat la summitul UE ar putea contraveni intereselor geostrategice ale Comunităţii, concentrându-se excesiv asupra aspectelor pecuniare ale chestiunii.

Alţii, aparent pragmatici, prevăd că Vladimir Putin nu poate sta cu mâinile în sân, date fiind riscurile planând asupra miliardelor investite de ruşi în Cipru. În context, Westfalenblatt propune, nici mai mult nici mai puţin, decât să se negocieze cu fostul kaghebist din Dresda. Fiindcă ar fi, potrivit ziarului, „mai bine să se caute o soluţie (prin tratative cu el), decât să se revină la o confruntare (est-vest) ca pe timpul Cortinei de Fier”.