1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cinismul d-lui Funeriu

Fostul ministru al educaţiei nu ezită să demaşte cu o sinceritate vitriolantă făţărnicia care guvernează viaţa politică.

Sinceritatea este nepreţuită pentru istorici şi cercetători ai vieţii sociale. Uneori amintirile unui fost om politic iniţiat în toate secretele puterii şi fatalmente comentator cinic al vieţii politice cântăresc infinit mai mult decât tonele de presă rău informată, mincinoasă, propagandistică sau pur şi simplu naivă. Fără cărţile de memorii nu am înţelege nimic din istoria modernă a României, aşa cum nu înţelegem din cea veche, fiind condamnaţi la clişee pompoase. Dar omului politic care se află în competiţie sinceritatea nu îi aduce niciun beneficiu. Mai ales când denunţă farsa în care se complace majoritatea covârşitoare a politicienilor şi a presei care trăieşte de pe urma lor. De aceea o asemenea mărturie merită să fie preţuită şi omagiată:

«Nu ştiu dacă trebuie condamnaţi politicienii care se fâţâie din stânga-n dreapta pentru un loc pe liste. Ştiu însă că este penibil să te fâţâi pretinzând că faci balet. Este penibil să pretinzi că te fâţâi în numele unor mari principii când de fapt principiul care te guvernează este strict legat de leafa, statutul şi secretara de la Parlamentul European. Şi eventual creditul la noua locuinţă. Spuneţi oameni buni de ce-o faceţi, să nu mai facă jurnaliştii tot felul de scenarii. Şi vă rog, nu veniţi cu poezia „e important pentru România să-mi continui proiectele la Parlamentul European”. Pentru că, de obicei, fie nu aţi avut proiecte fie continuarea lor nu e importantă. Nu-i nicio ruşine să vrei un loc pe liste. Atenţie însă la promisiuni minicinoase ale liderului de partid: vă spune un om căruia un mare lider politic de astăzi i-a spus, în 2009: „sub cuvântul meu de onoare, nu-ţi fă nicio grijă, vei avea un loc eligibil, eşti un om de mare valoare”. Şi nu am avut».

Mărturia îi aparţine fostului ministru al educaţiei, Daniel Funeriu, care pare suficient de dezgustat, încât să denunţe pe blogul personal complicitatea care leagă trainic clasa politică.

La prima vedere nu e mare lucru. Cine nu ştie că politicienii sunt animaţi de interese egoiste sau că sunt uneori corupţi de-a dreptul? Dar realitatea este că egoismul politicienilor preocupaţi exclusiv de propriile cariere a devenit un clişeu. Este ceva invocat prea des, în mod mecanic şi generalizant, ca să mai aibă capacitatea de a comunica ceva. Or, mărturia lui Daniel Funeriu este importantă tocmai pentru că adevereşte un clişeu, pentru că spune că ”prejudecăţile” sunt adevărate. Într-adevăr, uneori culmea subtilităţii este să demonstrezi că ceea ce trece drept un „adevăr de-a gata“ este de fapt ceva empiric verificabil. În plus o asemenea dezvăluire transformă un adevăr ceţos, aproximativ, în ceva cu contururi ferme.

Dar mărturia d-lui Funeriu se distinge poate mai ales prin cinismul ei. «Nu-i nicio ruşine să vrei un loc pe liste», spune fostul ministru care renunţă îndrăzneţ la orice idealism şi la ultima rămăşiţă a unei sfieli moştenite prin educaţia tradiţională. Nu-i nicio ruşine să expui dorinţe comune, să vrei pentru tine confort şi avantaje, să vrei o leafă mai bună ca a altora, perspectiva unui credit avantajos chiar dacă nu ai niciun merit deosebit. Este omeneşte să vrei în virtutea faptului că exişti şi a celui că te-ai înscris în partide ca să poţi obţine mai uşor lucrurile dorite. Tipul acesta de sinceritate care aruncă peste bord toată vorbăria moralizantă despre meritocraţie care a ţinut capul de afiş tocmai «pe partea dreaptă a eşichierului politic», este într-o oarecare măsură impudică şi tocmai de aceea cinică.

Am putea insista arătând că distingem aici în mic ”critica aparenţei morale” pe care Sloterdijk o enumera printre Cele opt demascări, care caracterizează spiritul cinic.(Critica raţiunii cinice). «Este penibil să pretinzi că te fâţâi în numele unor mari principii când de fapt principiul care te guvernează este strict legat de leafa, statutul şi secretara de la Parlamentul European», scrie Daniel Funeriu, care nu cere în schimb decât sinceritate: «Spuneţi oameni buni de ce-o faceţi, să nu mai facă jurnaliştii tot felul de scenarii».

Cu siguranţă însă că cinismul acesta asociat unei sincerităţi care demistifică şi care ”spune lucrurilor pe nume” are nevoie de o onestitate de fond.