Cine va ocupa scaunul la Justiţie?

Este grăitoare pentru dezbaterea din partid recenta declaraţie a lui Crin Antonescu. El a anunţat că va susţine luni candidatura senatoarei Norica Nicolai, dar nu atît acest lucru este semnificativ cît argumentaţia pe care a invocat-o. Crin Antonescu a insistat asupra criteriului politic, spunînd că “cea mai buna soluţie este Norica Nicolai , pentru că este un personaj puternic, se bucura de o foarte mare susţinere si popularitate în partid”.

În acelaşi context, Crin Antonescu a spus că principalul adversar al PNL este Preşedintele Traian Băsescu. Or, într-adevăr Norica Nicolai este un adeversar declarat al Preşedintelui.

Dar mai există un criteriu, despre care politicienii PNL nu vorbesc cu voce tare, dar care se citeşte mereu printre rînduri. Senatoarea Norica Nicolai ar fi omul potrivit să continuie demantelarea dispozitivului judiciar pus în funcţiune de Monica Macovei.

Demantelarea dispozitivului judiciar

Încă din 2005 senatoarea PNL s-a distins prin opoziţia pe care a făcut-o faţă de legea declaraţiilor de avere. Legea a fost totuşi adoptată întrucît România urma să intre în UE, iar capitolul Justiţie purta un „steguleţ roşu”. Guvernul Năstase lăsase României o grea moştenire mai ales cît priveşte situaţia Justiţiei. Clasa politică românească şi-a călcat pe suflet şi a adoptat legea în varianta Macovei, dar ştim totodată că majoritatea membrilor Parlamentului au considerat-o o lege rea şi excesivă.

Mulţi dintre ei, printre care şi senatoarea Nicolai, au luat-o în rîs, ceea ce continuă să se întîmple şi astăzi. Cei mai serioşi au apreciat că legea declaraţiilor de avere ar fi o intruziune în intimitatea persoanei.

Senatoarea Nicolai a făcut apoi o opoziţie furibundă la legea Agenţiei Naţionale de Integritate, care era de fapt instrumentul instituţional care dădea consistenţă juridică declaraţiilor de avere.

De ce ezită premierul?

Aşadar numirea Noricăi Nicolai ar echivala cu o declaraţie politică explicită. Tudor Chiuariu, aşa cum s-a văzut, a căutat o vreme să înşele aparenţele, dar opţiunile senatoarei Nicolai sînt prea bine cunoscute.

Acesta este motivul pentru care Primul ministru ezită. El ştie mai bine decît colegii săi, care nu au răspunderea directă a guvernării, că miza principală este ca România să redobîndească încrederea Uniunii Europene şi altor Capitale care contează şi că lupta politică pretinde o viclenie pe care un Antonescu sau Orban, cu francheţea brutală declaraţiilor lor, nu o posedă.

Aşadar Primul ministru Călin Popescu Tăriceanu caută un om cu un profil politic neutru, dar care să aibă în schimb competenţe recunoscute în domeniul sistemului judiciar. În plus el se teme şi de reacţia Preşedintelui şi de aceea caută un candidat mai puţin vulnerabil decît un politician bine plasat la vîrful partidului. Liberalii au mai putut constata însă zilele acestea că nici „civicii” cum ar fi Cristian Pîrvulescu sau Renate Weber nu se mai pot bucura de prezumţia de inocenţă, ceea ce face alegerea şi mai dificilă.