Cine trebuie să-şi toarne cenuşă pe cap?

Germania sărăceşte văzînd cu ochii. Cea mai recentă statistică confirmă, negru pe alb, această involuţie, pe care cotidianul DIE WELT o consideră în titlul articolului publicat azi pe prima pagină „Marea sărăcie germană”.

Cine sunt afectaţi de noua „precaritate”?

Un sfert din numărul tinerilor avînd vîrsta între 19 şi 25 de ani, şi 40% din părinţii celibatari. Pornit în căutarea cauzelor „noii sărăcii”, autorul comentariului încearcă să evalueze relaţia între predestinare şi opţiunile personale ale celui afectat, regretînd că în primul rînd copiii sunt victimele tot mai pregnantei pauperizări. Finalul articolului abordează complicata relaţie dintre statul asistenţial, risc şi libertate, în stilul de viaţă al cetăţenilor. Dacă însă învîrtim accepţiunile noţiunii de sărăcie doar între aceste repere, riscăm într-o bună zi să suferim cu toţii de pe urma pierderii libertăţii-conchide autorul articolului.

În favoarea libertăţii şi a respectului constituţional faţă de proprietatea privată militează în stil populist abordînd măştile unui tribun, liderul liberal şi şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle, anatemizîndu-i pe beneficiarii de ajutoare sociale, încălcînd astfel un alt principiu constituţional sacro-sanct: caracterul inviolabil al demnităţii umane, deduce LUXEMBURGER WORT.

Dimpotrivă, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG concede vicecancelarului Westerwelle virtuţile unui profet, mirîndu-se că popularitatea liberalilor scade şi că opinia publică îşi bagă capul în nisip…

Miercurea cenuşii, cînd clasa politică îşi face mea culpa dar cînd, slujindu-se de ocazie, liderii politici nu ezită să-şi atace adversarii cu floreta sau cu spada, a dezvăluit cît de dezorientată este actuala coaliţie de la Berlin. RHEIN ZEITUNG se întreabă cît va mai putea ea dăinui dacă deja la ora actuală rezervorul de compromisuri pare a fi fost epuizat, cînd membrii ei, în loc să se răfuiască cu opoziţia de stînga, se atacă reciproc.

Nu despre violenţele verbale ci despre cele fizice, tot mai frecvente în şcoli, relatează presa franceză.

LE MONDE se referă la recentele statistici ale ministerului francez al culturii şi opinează că şcolile rămîn un seismograf al faliilor societăţii, fenomenul violenţei fiind acut tocmai în cartierele problemă, unde locuitorii sunt afectaţi de sărăcie cronică.

Şcoala a devenit, spre nenorocul ei, oglinda lumii care o înconjoară: o lume aflată în criză, dezorientată, ale cărei valori morale se năruie menţionează L’ EST REPUBLICAIN .

În faţa recrudescenţei acute a violenţei islamice, Rusia pare descumpănită, constată publicistul Michael Stürmer în articolul pulbicat în DIE WELT. După înfrîngerea trupelor sovietice în Afganistan, forţele islamiste şi-au înteţit atacurile teroriste. Kremlinului îi mai dă însă bătaie de cap şi sporul demografic al populaţiei musulmane, dezechilibrul etnic care se produce astfel, precum şi faptul că acul busolei politice în Caucaz nu mai bate spre Moscova, cînd arată nordul.

În răstimp, în Afganistan marea ofensivă declanşată de forţele internaţionale se confruntă cu o rezistenţă sporită a rebelilor radical-islamişti, chiar dacă arestarea Mullahului Baradar trece drept o victorie incontestabilă -observă NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Ea nu va schimba însă cursul războiului crede EL PAIS, Baradar trecînd drept adeptul unei politici dure, promotor al atentatelor sinucigaşe.

Totuşi, arestarea acestuia a marcat o cotitură importantă în atitudinea Islamabadului pînă nu demult oscilînd între loialitatea faţă de americani şi teama de a nu-i înfuria pe extremiştii islamişti autohtoni, remarcă LA STAMPA.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Alina Kühnel