Cine se teme de atentate teroriste la Washington?

Departamentul american al apărării patriei verifică în prezent premisele juridice ale unei eventuale amânări a alegerilor prezidenţiale, în cazul unui atentat terorist în ziua scrutinului sau în ajun. Dar cum nu există indicii concrete asupra unui atare atenat şi cum tocmai guvernul super-patriotic al preşedintelui Bush nu are nici un fel de probleme cu onorabila tradiţie a democraţiei americane - ca de pildă ziua scrutinului prezidenţial - Washingtonul este pur şi simplu înmărmurit.

Motivele guvernului trebuie privite pe două planuri: mai întâi dacă ele sunt în sine viabile, apoi văzut ce se ascunde în spatele lor. La primul punct: guvernul american consideră că în urma unui atentat terorist cetăţenii nu mai pot lua la urne o decizie responsabilă. Să se teamă oare că poate fi tras la răspundere pentru un atentat terorist cu ajutorul buletinului de vot? Dar şi aşa acesta nu este un motiv legitim de amânare a scrutinului. După cum decizia la urne poate fi influenţată de numărul şomerilor, de cursul acţiunilor la bursă, de desfăşurarea războiului sau de convingerile religioase ale candidaţilor, ea pote fi influenţată şi de evenimente ca un atentat terorist. Cât de important este el pentru actul politic depinde de fiecare alegător, nu de guvern.

Singurul motiv acceptabil de amânare a alegerilor ar fi împiedicarea electoratului să meargă la urne din cauza unui atentat. Se ştie însă de mult că şi în atari situaţii amânarea scrutinului este aproape imposibilă din raţiuni practice şi juridice: amendarea constituţiei şi aprobarea amendamentului în cele 50 de parlamente ale statelor americane.

Ceea ce duce la al doilea aspect: de ce oare gândeşte guvernul Bush cu voce tare să amâne alegerile, când practic nu se va întâmpla nimic? Măsura se înscrie în seria de avertismente şi grade de alarmă din ultimele luni, majoritatea în ajunul unor sărbători, care au afectat mai mult autorităţile decât viaţa cetăţenilor.

Cu toate acestea există o senzaţie difuză de ameninţare. Şi tocmai această senzaţie, care marchează gândirea americană de la 11 septembrie 2001 încoace, este întreţinută de apariţiile regulate în public ale secretarilor de apărare a patriei şi justiţiei, Tom Ridge şi John Ashcroft. Se naşte aşadar întrebarea legitimă: cui îi folosesc toate acestea? Autorităţilor de securitate? Nu. Cetăţenilor? Şi mai puţin. Creşte doar imaginea preşedintelui Bush de erou al luptei anti-teroriste. Imagine pe care urmează să o promoveze în timpul campaniei electorale. Puternicul conducător, care stă la cârma ţării în vremuri grele, ameninţătoare. Dar fără ameninţări reale, această imagine riscă să se prăbuşească. Dacă cineva foloseşte terorismul pentru a influenţa rezultatul alegerilor prezidenţiale, acesta este guvernul Bush. Problema preşedintelui va fi să reziste pe poziţii până la 2 noiembrie; fiindcă reacţiile la avertismente sunt tot mai scăzute, iar inducerea în eroare a opiniei publice şi eşecurile din Irak riscă să umbrească succesele în combaterea terorismului internaţional.