1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Cine o salvează pe Angela Merkel?

Creştin-democraţii germani păreau a se afla, până în urmă cu câteva zile, pe drumul cel bun. Rezultatele de la alegerile locale îi îndreptăţeau să spere că în 2006, sau chiar mai devreme, vor înlocui actuala coaliţie de guvernare. Sondajele îi creditau pe conservatori şi pe liberali cu cele mai multe şanse.

Angela Merkel trebuie să lupte cu Opoziţia... din propriul partid.

Angela Merkel trebuie să lupte cu Opoziţia... din propriul partid.

Dar, foaia s-a întors brusc, o dată cu izbucnirea conflictelor interne în cadrul uniunii creştin-social-democrate, CDU/CSU. Aspecte ale programului politic şi chestiuni de personal încing acum spiritele în Opoziţia parlamentară. Disensiunile se regăsesc şi în măsurile propuse pentru reforma în sistemul fiscal şi în cel medical. Nici contracandidatul ideal, care să-i dea replica actualului cancelar, Gerhard Schroeder, nu a fost găsit încă.

Uluitoare carieră pentru Angela Merkel. La puţine săptămâni după reunificarea Germaniei din octombrie 1990, aceasta se înscria în Uniunea Creştin-Democrată, CDU. Numai şase luni mai târziu, cancelarul Helmuth Kohl o coopta în echipa sa. Angela Merkel avea numai 36 de ani când a devenit Ministru al Tineretului şi Femeilor. După alegerile din 1994, Merkel prea conducerea resortului de mediu. Şi, patru ani mai târziu, atunci când Uniunea pierdea alegerile, Angela Merkel este numită Secretar General în cadrul CDU, concomitent cu Wolfgang Schäuble, care devenea preşedintele noii Opoziţii.

În anul 2000, când scandalul donaţiilor ilegale afecta grav imaginea creştin-democraţilor germani, Merkel îl înlocuia pe Schäuble de la şefia Uniunii. Cu puţin timp înainte, Angela Merkel ceruse conducerii CDU să se dezică de preşedintele onorific Helmuth Kohl. Adică, exact de cel care deschisese porţile unei cariere fulminante pentru nimeni altcineva decât Angela Merkel.

Astăzi în 2004, preşedinta CDU pare a se împiedica exact de ceea ce Helmuth Kohl deţinea în vremea preşedinţiei sale: forţa de a se impune.

Acceaşi forţă i-a lipsit lui Merkel şi înaintea ultimelor alegeri la nivel federal. La vremea respectivă, Angela Merkel a fost nevoită să accepte candidatura la postul de cancelar a principalului ei rival din rândurile Uniunii: adică a şefului fracţiunii creştin-democrate din Bavaria, Edmund Stoiber.

Acesta comenta pe atunci victoria în următorul mod:

”Am ajuns amândoi la concluzia că, în acest moment forţa decizională a Uniunii este reprezentată mai bine prin candidatura mea”, arăta premierul Bavariei, Stoiber.

După pierderea la limită a alegerilor, Edmund Stoiber şi-a menţinut poziţia de şef al guvernului de land în Munechen. Iar Angela Merkel l-a mutat pe Friedrich Merz de la conducerea fracţiunii în Bundestag. O declaraţie de război clară, rapidă, care nu lăsa loc de interpretare: data viitoare, putea fi intrepretat mesajul, Merkel va avea prima dreptul la candidatura pentru postul de cancelar. Până în urmă cu puţine săptămâni nimeni nu se îndoia de acest drept al preşedintei uniunii. Atât timp cât CDU/CSU îşi păstra prima poziţie în sondaje, Angela Merkel nu putea fi atacată. Şi totuşi, polticiana nu a ştiut să profite de situaţie, pentru a-şi anunţa, în mod explicit, intenţiile.

”Vom discuta la timpul potrivit. Sunt de părere că nouă nu are voie să ni se întâmple ce li s-a întâmplat social-democraţilor: şi anume, să critici guvernul din opoziţie, apoi, când eşti la cârmă să nu ştii ce să faci cu puterea. Şi de aceea am început deja dezbaterile pe marginea programului de guvernare. În final, vom lua şi decizii privind candidaţii ideali”, spunea Angela Merkel într-un intreviu acordat în luna august postului nostru de radio.

Momentul ideal a fost însă ratat. După anunţata retragere la finele acestui an a principalului critic al lui Merkel de la conducerea Uniunii, expertul în economie Friedrich Merz, autoritatea preşedintei a suferit o nouă lovitură: Wolfgang Schauble, care răspunde deja de politica extrenă a CDU, a refuzat să preia rolul fostului său coleg Merz.

Angel Merkel a fost să regrete în mod public decizia colegului ei: ”Cred că discuţia a fost bună pentru că a scos din nou evidenţă un aspect important: el vrea să mă ajute. Şi este convins că la nivel de politică externă mă poate ajuta mai mult decât în orice alt domeniu”, spunea convinsă Merkel.

Dar încercările febrile de a găsi noi aliaţi rămân fără succes. Vechii rivali jubilează. Premierul din Hessen, Roland Koch, care a ieşit cu bine dintr-un nou scandal financiar, ca şi Christian Wulff nu se mai tem să îşi manifeste public intenţiile de a candida la postul de cancelar din partea Uniunii Creştin Democrate.

Nici ajutorul promis încă de foştii prieteni din est nu pare a întări poziţia Angelei Merkel, născută în Hamburg, dar crescută în Germania comunistă. Influenţa acestora este mult prea slabă.

Iar Angela Merkel rămâne aproape singură, în fruntea unei Opoziţii zdruncinate de neînţelegeri serioase.

  • Data 19.10.2004
  • Autoare/Autor Marcel Fürstenau / Alina Kühnel
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1bY
  • Data 19.10.2004
  • Autoare/Autor Marcel Fürstenau / Alina Kühnel
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1bY