1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Cine ne sunt speculanţii?

În paginile săptămânalului german "Der Spiegel" a apărut, sub semnătura lui Ullrich Fichtner, un articol consacrat speculaţiilor bursiere.

default

În fiecare săptămână, de duminică la ora patru, când deschide bursa din Sydney şi până vineri la orele 22 când închide bursa din New York, sunt luate continuu decizii de afaceri care privesc întreaga lume. Încrengătura de informaţii care influenţează aceste decizii este deosebit de complexă, de la statistici economice şi până la discursuri rostite de potentaţii lumii.

Investitori sau speculanţi?

Încercarea de a-i defini rapid pe investitori, cum se numesc academic speculanţii, este sortită eşecului. Cine îi califică drept răufăcători se înşeală, la fel şi cei care încearcă să-i transforme în eroi ai vremurilor noastre, în maeştrii ai universului. Este foarte posibil ca marii actori de pe pieţele financiare să fi transferat inteligenţa lor computerelor. Este iarăşi posibil ca investitorii de succes să fie învăţaţi ai lumii contemporane, care înţeleg cel mai bine sistemul capitalist, regulile dar şi carenţele sale, şi care ştiu să se folosească de acestea în interes propriu cu ajutorul automatelor.

Orice anchetă de presă în această sferă de activitate se loveşte de codul deontologic al lumii financiare, care nu dezvăluie informaţii interne şi ridică discreţia la rang de lege. Abia dacă există factor important de decizie care să iasă în public, iar dacă acceptă s-o facă, se mărgineşte la generalităţi. Aceşti oameni fac însă negoţ cu datorii de stat, cu valute, viitoare cursuri de schimb, pariază pe evoluţii ale conjuncturii economice, indici de bursă.

În joc sunt sume inimaginabile iar strategiile aplicate sunt atât de complexe încât abia dacă mai pot fi percepute de mintea omenească.

Răbdare şi risc

"Fondurile speculative de mare risc, aşa numitele hedgefonds, se pot asemui cu surferii care vâslesc pe mare în aşteptarea marelui val", spune un speculant de la Londra, care adaugă: "Surferii buni au răbdare, ştiu despre ce e vorba, cunosc vânturile şi curenţii. Cei neexperimentaţi se lansează pe primul val care apare, pe care-l consideră deja uriaş, pierzând adesea momentul în care se întâmâmplă cu adevărat ceva."

Fondul speculativ de mare risc, pentru care lucrează, se numără între cele mai mari din branşă, realizând în ultimul deceniu profituri, în medie, de 20 la sută pe an. Capitalul care se rulează depăşeşete 10 miliarde de dolari. Cine vrea să aibă un cuvânt de spus trebuie să investească cel puţin un milion, dar majoritatea clienţilor vin cu mult mai mulţi bani, cu 50 de milioane de dolari, 200 sau 300 de milioane.

La fondurile speculative participă aproape exclusiv băncile şi alte instituţii, care au ca strategie să-şi disipeze cât mai mult banii pentru a menţine coborât riscul de a-i pierde. Nimeni nu mizează pur şi simplu pe roşu sau negru ca la ruletă. Între anii 1999 şi 2007 numărul fondurilor speculative la nivel mondial a ajuns la 9000, iar capitalul cumulat pe care-l rulează a crescut de cinci ori, ajungând la 1,6 bilioane de dolari.

Cine şi cum iese teafăr din criză?

Fondurile, care de regulă au trecut cu bine prin criza din 2008, îşi concentrază afacerile în anumite părţi ale lumii, sau numai în domeniul monetar, altele se specializează pe acţiuni despre care cred că sunt subcotate. Ele pariază de asemenea pe firme mari aflate în dificultăţi sau chiar pe obligaţiuni emise de state cum ar fi Grecia.

Între angajaţii unui asemenea fond, care nu sunt mulţi de regulă, să zicem 200 de oameni, 100 sunt specializaţi în ştiinţe ale naturii, matematicieni, statisticieni, fizicieni, chimişti, iar sarcina lor este să anticipeze mişcările de pe piaţă şi să cunatifice slăbiciunile omeneşti. Ei sunt crema absolvenţilor unor universităţi de prestigiu cum ar fi Oxford, Cambridge, Harvard sau Stanford. Cei mai puţin dintre ei au studiat economie.

Managerii fondurilor speculative nu se reunesc, cum s-ar putea crede, pentru a stabili dacă bunăoară planurile de austeritate greceşti sunt rezonabile sau dacă Angela Merkel spune da sau nu la o anume temă dată, ci îşi îndoapă computerele cu date. Aceste computere, sprijinite de modele matematice, spun apoi ce e cel mai bine de făcut în cutare situaţie dată.

Că renumitul magnat George Soros a acţionat de unul singur când a speculat împotriva lirei britanice, a fost întotdeauna o legendă, mai aflăm din articolul apărut în Der Spiegel.

Autor: Ioachim Alexandru
Redactor: Rodica Binder