1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Cine este de vină?

Un nou indiciu al gravităţii crizei alimentare: ea va figura pe ordinea de zi a următorului summit G 8 şi a FAO – Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură , organism al Naţiunilor Unite.

default

Distribuirea ajutoarelor alimentare în Bangladesh

Cine şi-ar fi închipuit că la începutul mileniului trei spectrul foametei va bîntui din nou în ţările lumii a treia, că va provoca nelinişti sociale, că sporirea vertiginoasă a preţurilor la produsele alimentare de bază va pune pe jăratec guvernele ţărilor industrializate şi organizaţiile internaţionale?

Indonezia a stopat, ca şi Vietnamul şi India anterior, exporturile de orez, în Coreea de Nord criza umanitară a devenit iminentă estimează Naţiunile Unite, după neliniştile care au cuprins continentul asiatic de la Bangladeş pînă în Uzbekistan.

În urmă cu o săptămînă la Johannesburg mii de sud africani au demonstrat împotriva preţurilor inabordabile pe care le-au atins alimentele de bază, în Haiti după demonstraţiile violente premierul a fost destituit.

Soluţii globale pentru crize globale

Heidemarie Wieczorek-Zeul

Heidemarie Wieczorek-Zeul - un ministru german cu spirit comunitar

Dimensiunile globale ale crizei alimentare reclamă soluţii globale. Cea mai elementară dintre ele o constituie depistarea cauzelor şi ireşte, înlăturarea lor. Dată fiind însă gravitatea situaţiei măsurile de urgenţă nu pot întîrzia. Astfel, în cadrul dezbaterilor din Bundestag ministrul pentru dezvoltare Heidemarie Wieczorek-Zeul a comunicat suplimentarea de către Germania a ajutorului imediat cu încă zece milioane de euro după ce deja săptămîna trecută guvernul federal şi-a majorat contribuţia la Programul ONU pentru alimentaţie cu alte zece milioane de euro. Parlamentarii germani au considerat la unison că subvenţiile agrare pentru export ale ţărilor industrializate ar trebui eliminate - opinie pe care o împărtăşeşte de mai multă vreme Marea Britanie şi pe care a exprimat-o şi liderul fracţiunii liberale din Parlamentul European, Graham Watson: ”Trebuie să punem capăt protecţionismului în agricultură şi barierelor la export. Principala cauză o constituie politica agrară a Uniunii Europene şi nu culturile de combustibili biologici. Reformele politice sunt cele care trebuie să ofere soluţii”.

Si totuşi caracterul dramatic al actualei crize alimentare nu se datorează în exclusivitate unei false politici a subvenţiilor, exploziei demografice, priorităţii acordate industrializării în detrimentul dezvoltării agriculturii mai cu seamă în ţările cu tradiţie sau sporirii exigenţelor alimentare a populaţiei în ţări precum India şi China.

Există şi cauze mai puţin flagrante despre care s-a vorbit pînă nu demult în şoaptă tocmai fiindcă ingoră minimele principii morale : speculaţiile la bursă.

Produselor clasice – precum aurul sau petrolul - li s-au adăugat produsele alimentare şi din 2006 se constată un adevărat raliu al cotării acestora: preţul orezului a sporit cu 217 procente, cel al grîului cu 136 , al porumbului cu 125 rezultă dintr-un amplu documentar publicat de revista DER SPIEGEL în ediţie on-line.

Spirala se roteşte mai departe propulsînd la cifre astronomice profiturile managerilor şi ale acţionarilor, chiar şi ale celor mici şi mijlocii. Astfel, acţionarul unui fond specializat în tranzacţiile cu cereale şi-a sporit doar în ultimele trei săptămîni profitul cu 20%.