1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cine câştigă la Senat?

Plenul Senatului a constatat miercuri încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al acestui for legislativ a lui Mircea Geoană.

default

Mircea Geoană

Decizia a fost luată la solicitarea grupului parlamentar al PSD şi aprobată foarte rapid. În doar câteva minute, funcţia lui Mircea Geoană a fost vacantată cu 112 de voturi pentru, două împotrivă şi 5 abţineri. Majoritatea care şi-a impus cu uşurinţă punctul de vedere a stabilit ca atribuţiile preşedintelui Senatului să fie preluate interimar de senatorul PDL Petru Filip.

Surprinzătoare a fost miercuri uşurinţa cu care s-a procedat, deoarece Regulamentul nu permite revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului. Discuţia e complicată, dar în esenţă, Regulamentul a fost invalidat de Curtea Constituţională şi nu a fost încă modificat. Toate grupurile au acceptat însă temeiul invocat de PSD şi anume Legea statutului deputatului şi senatorului. Legea aceasta conţine o prevedere puţin cunoscută: “Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică”(art 33).


Aşadar, după excluderea din partid, un demnitar pierde, automat, orice funcţie politică. Chiar dacă astăzi toate grupurile au acceptat fără discuţii această interpretare, lucrurile sunt mai complicate. În primul rând, Legea statutului este prost formulată, ca toate legile care au avut în vedere combaterea traseismului politic. Legiuitorul a avut intenţia de a-i sancţiona pe cei care îşi părăsesc partidul pentru alt partid, dar pentru că nu putea invoca în lege categorii morale ca “lipsa de loialitate”, “trădarea” “oportunismul” sau chiar situaţia mai neutră ca “migraţia politică” a recurs la situaţii ca “demisia din partid” (în cazul primarilor şi consilierilor locali) sau “pierderea sprijinului politic” (în cazul funcţiilor din Parlament).

În realitate, aceste indicaţii tehnice nu reuşesc să acopere decât aproximativ situaţiile morale vizate şi de aceea au apărut multe confuzii şi complicaţii. De exemplu, PDL a modificat recent propriul Cod etic tocmai ca să preîntâmpine o interpretare nedorită a statutului aleşilor locali. Dacă, la solicitarea imperioasă a colegilor săi, Sorin Apostu ar fi demisionat din partid, el ar fi pierdut, de drept, mandatul de primar. Dar dacă a fost exclus din partid, el continuă să rămână în funcţie. E absurd, dar e conform cu litera legii. E limpede aşadar că legea e defectuoasă şi că nu se răsfrânge asupra lui Mircea Geoană decât accidental.

În al doilea rând nu este clar dacă printre funcţiile avute în vedere de legea statutului deputatului şi senatorului poate fi înscrisă şi aceea de preşedinte al Senatului. La articolul 33 al legii se arată că: “Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică”.

Curtea Constituţională a făcut însă mereu o distincţie apăsată între preşedintele de Cameră şi ceilalţi membri ai Biroului permanent. Preşedintele Senatului, se arată în Decizia 601 din 2005, are un statut juridic distinct de celelalte funcţii şi de aceea recomandă ca revocarea să se facă cu mai multă precauţie şi exigenţă. Legea statutului deputatului şi senatorului nu face această deosebire, dar nu se referă în mod explicit la preşedintele Senatului. Interpretarea pe care o dau acum PSD-ul şi celelalte grupuri politice ar putea fi, teoretic, invalidată de Curtea Constituţională, dacă s-ar ajunge până acolo. În orice caz, Mircea Geoană a anunţat că va contesta votul de astăzi pe care îl consideră lipsit de temei.

Juridic vorbind deciziile de la Senat sunt nesigure şi contestabile şi pun în lumină starea precară a dreptului românesc. Din punct de vedere politic, însă, e o mişcare mai greu de evaluat. La prima vedere câştigătorul ar putea fi UDMR, care a tăcut oportun tot timpul, lăsând lucrurile să evolueze în avantajul său. Fără UDMR, PDL nu îşi poate impune candidatul propriu, aşa încât senatorii maghiari au motive să spere că vor câştiga ceva important din această situaţie.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident