Cine are nevoie de cine

Optimiştii întrevăd în orice criză şansa unui nou început. Iar europenii ar trebui să aibă tot interesul să le demonstreze americanilor importanţa Alianţei pentru viitor, recomandă TAGES-ANZEIGER.

Aceasta e şi în folosul bătrînului continent, NATO fiind cea mai bună garanţie împotriva unei căi singulare a americanilor, a riscului ca ei să se îndepărteze tot mai mult de Europa.

Pe de altă parte, teama europenilor de o pierdere a suveranităţii frînează o cooperare stringentă.

Noul slogan al NATO - Smart Defence - nu are voie să rămînă o vorbă goală, avertizează de asemenea, cotidianul berlinez.

Cît despre noua strategie NATO, ea implică pentru Germania unele riscuri parlamentare - deduce sceptic NEUE WESTFÄLISCHE, referindu-se şi la scutul antirachetă.

Scut, pe care HEILBRONNER STIMME îl consideră, după Afganistan, drept o nouă aventură. Ceea ce ar demonstra că, la urma urmei, NATO este cea care execută proiectele americanilor, menţionează ziarul citat, insistînd şi asupra caracterului discutabil al acestui scut. Cotidianul se întreabă apoi dacă merită oare ca din cauza acestuia relaţiile cu Rusia să aibă de suferit.

Cert este, că europenii vor trebui în viitor să cheltuiască mai mult pentru propria lor securitate - deduce FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

In schimb, ziarul francez LE MONDE trage spuza pe turta preşedintelui Hollande, care a anunţat retragerea contingentul francez din Hindukuş. Fiecare vrea să părăsească Afganistanul cît mai repede - scrie cotidianul citat, enunţînd un bilanţ mai degrabă negativ al celor zece ani de prezenţă militară occidentală.

Cît despre proaspătul preşedinte francez, el mizează, ca şi predecesorii săi, pe forţa gesturilor simbolice, observă DER STANDARD, exprimîndu-şi îngrijorarea faţă de o posibilă alterare a relaţiilor franco-germane, cu efecte negative şi asupra viitorului zonei monetare euro.

Pe care tot un ziar austriac, DIE PRESSE o compară cu un butoi perforat în mai multe locuri, din care motiv este un nonsens să tot economisim spre a turna bani în el.

O sentinţă care pare a da dreptate lui Thilo Sarrazin a cărui nouă carte susţine teza că Europa nici nu ar avea nevoie de euro. Autorul, reputat pentru spiritul său provocator, are totuşi meritul de a pune degetul pe rană, crede LEIPZIGER VOLKSZEITUNG în măsura în care fostul membru al conducerii Bundesbank-ului, dezvăluie erorile şi inconsecvenţele comise în politica fiscală a spaţiului monetar comun.

Dincolo de potenţialul exploziv al tezelor conţinute în cele peste 400 de pagini ale noii cărţi, a cărei lansare a fost precedată de o bine concertată campanie de presă, scrierea lui Sarrazin dă şi de gîndit.

Astfel, DIE PRESSE dezvăluie caracterul inacceptabil al emoţionalului avertisment lansat din anumite direcţii ale scenei politice cum că, "dacă moneda europeană se duce pe apa sîmbetei, eşuează şi Europa".

Ca şi cum unitatea continentului nostru ar fi garantată doar de existenţa unei monede la care au aderat doar 17 din cele 27 de state membre ale Uniunii.

Nu este surprinzător, că majoritatea liderilor politici şi o bună parte a presei dezavuează cartea lui Sarrazin. Un incendiator este autorul, bunăoară, pentru revista STERN.

Iar tabloidul BILD AM SONNTAG, încă înainte ca noua carte să apară pe piaţă, îl acuza pe autor (un social-democrat) de populism de dreapta. Sarrazin emite absurdităţi strigătoare la cer, mizînd cu cinism pe factorul provocare.

Prea puţini dintre comentatori iau însă în serios şi posibilitatea unei confruntări la rece cu texul unei cărţi atacate avant la lettre, înainte ca cititorul lucid şi avizat să-şi fi făcut, în baza lecturii, propria impresie.

Deşi dezbaterea abia a început, Sarrazin şi-a atins măcar unul din scopurile propuse: cartea sa este deja un megabestseller.