Cine are încredere în Ghaddafi?

Naş al terorismului internaţional pînă în anii 90, convertit peste noapte în aliat al occidentului şi din teama de a nu împărtăşi soarta unui Saddam Hussein, Ghaddafi a mai scos un as din mînecă: intrumentalizînd drama surorilor medicale bulgare şi a doctorului palestinian, el s-a făcut din nou „frecventabil” . Dovada: vizita preşedintelui Franţei Nicolas Sarkozy la Tripoli menită să restabilească şi consolideze relaţiile Uniunii Europene cu Libia, eveniment amplu relatat de NEUE ZÜRCHER ZEITUNG şi copios comentat în presa germană şi internaţională.

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG opinează că Ghaddafi i-a şantajat pur şi simplu pe europeni , obţinînd atît acorduri de noi proiecte de infrastructură şi normalizare a relaţiilor cu occidentul cît şi bani, se pare din chiar visteria Emirului din Quatar care a semnat cu Franţa un acord de apărare. Şi chiar dacă după experienţele nefericite avute cu America, Ghaddafi a abandonat năşia terorismului, Libia nu aparţine încă lumii civilizate , putînd fi pe mai departe numită un „stat ticălos”.

Preşedinţi şi şefi de guvern s-au pornit la drum, politicieni europeni şi americani s-au îndreptat spre cortul lui Ghaddafi, pentru a încheia cu acesta acorduri avantajoase, aducînd doar într-un tîrziu vorba şi despre surorile medicale bulgare.Rezultatul acestui pelerinaj este că toţi au profitat de pe urma bietelor surori nevinovate – iar drama lor s-a soldat pentru Ghaddafi cu o ploaie de bani opinează ziarul bulgar NOWINAR.

Mizînd pe Ghaddafi, Europa greşeşte crede LUXEMBURGER WORT ; autocratul lider libian este deja un „model expirat”, iar răsplata oferită Libiei este nu numai îndoielnică sub aspect moral ci pe termen mijlociu, contraproductivă politic pentru occident conchide ziarul recomandînd izolarea Jamahiriei Libiene...

Indiferent dacă atitudinea Libiei trece drept un şantaj sau un compromis inteligent, Ghaddafi nu se poate culca pe lauri.Libia este azi un prieten care mîine poate redeveni un adversar scrie MAGYAR HIRLAP.

„In istorie cel mai adesea consecinţele imprevizibile sunt cele care cîntăresc cel mai greu şi nu ştim încă ce efect vor avea ele pe termen lung în Irak scrie LA REPUBBLICA sperînd că poate totul nu este într-atît de grav pe cît pare. Dar ceea ce putem vedea acum cu ochiul liber - îşi continuă ziarul citat ideea - se deteriorează cu fiecare nouă zi. Este o catatrofă totală care ar fi putut fi evitată.

Ce ştim cu adevărat - se întreabă WESER KURIER referindu-se la o altă regiune de conflict care promite să se „irakizeze” şi răspunde: ştim că Afganistanul este scena unui război de guerilă purtat cu cele mai murdare mijloace: atentate sinucigaşe, atacarea proiectelor umanitare, răpiri, asasinarea aşa zişilor colaboratori, căpetenii războinicie locale care se finanţează din traficul ilegal de droguri precum şi un guvern central care-şi poate exercita doar sporadic prerogativele şi aceasta doar cu ajutorul unui masiv ajutor militar străin. Ne dăm seama că situaţia nu va deveni mai sigură, că victimele nu vor fi mai puţine, că oamenii nu vor fi mai liberi dacă forţele internaţionale se vor retrage sau vor fi reduse. Pledoaria indirectă a cotidianului citat pentru continuarea misiunii în Afganistan este concretizată de ALLGEMEINE în timp ce MANNHEIMER MORGEN consideră mult mai utilă o suplimentare a angajamentului umanitar şi nu a celui militar.

O altă temă dominantă a actualităţii intens comentată azi este soarta jalnică a celei de-a 94-a ediţii a Turului Franţei, forfecat de scandaluri, razii ale poliţiei, retragerea unor echipe întregi din concurs din cauza depsitării a tot mai numeroase cazuri de dopping. Consternarea provocată de dărîmarea idolilor de pe soclu este uşor ipocrită crede DIE WELT argumentîndu-şi punctul de vedere astfel: publicul aşteaptă din partea atleţilor performanţe supraomeneşti , ceea ce se întîmpla deja în antichitate. Sponzorii nu sunt prea mulţumiţi cînd cicliştii rulează mai puţin spectaculos rămînînd „ curaţi” iar profesioniştilor le surîde un gaj consistent doar dacă se situează în fruntea plutonului ceea ce pare a fi devenit aproape imposibil fără recurgerea la trucuri medicale sau farmaceutice. Doping-ul nu este un atac îndreptat împotriva sportului în general şi a ciclismului în particular ci este rezultanta intereselor şi constrîngerilor la care sunt supuşi toţi participanţii.

In sfîrşit, portalul electornic austriac „ OÖ Rundschau” relatează despre un nou convoi de ajutoare medicale pornit spre România , mai exact spre spitalul de psihiatrie din Sighet unde toate au rămas ca pe vremea împărătesei Maria Terezia doar pacienţii, medicii şi îngrijitorii sunt alţii, iar problemele existente acolo, ca de altfel şi în alte spitale din România, inimaginabile ...