1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Cine şi de ce s-a certat la Bruxelles?

În partida de poker bugetar a Uniunii Europene, poziţiile fiecărui jucător au fost într-atît de divergente, încît o nouă încercare de a ajunge la un consens pare inevitabilă.Ceea ce se va întîmpla la începutul lui 2013.

Temeinicia prevalează asupra grabei, a dat de înţeles cancelara Angela Merkel, la finele summitului bugetar al Uniunii Eurropene care s-a încheiat fără a se ajunge la o înţelegere.Totuşi, optimistă, şefa guvernului german crede că la începutul anului 2013 se va putea cădea la un acord asupra unui buget cadru pînă în 2020.

Summitul bugetar de la Bruxelles a trecut pe bună dreptate în ochii observatorilor drept o paradă a egoismelor naţionale. După o noapte nedormită, preşedintele Consiliului Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, a făcut propunerea unui buget pînă la finele deceniului. Volumul acestuia rămîne neschimbat: un bilion de euro pentru anii 2014 - 2020. Rompuy a venit în întîmpinarea beneficiarilor de subvenţii agrare şi programe de dezvoltare rurală, renunţînd în schimb la marile programe de modernizare a infrastructurii. Contribuabilii revendică însă economii şi mai drastice.

După o noapte la fel de puţin odihnitoare ca cea petrecută de Rompuy, premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, nu s-a arătat prea încîntat de noile propuneri. Acestea ar merge în direcţia cea bună dar nu vor putea fi acceptate tale quale, fiind totuşi mai bune decît primele. Juncker are experienţa a nenumărate summituri europene şi nu şi-a pierdut încrederea în posibilitatea de a se ajunge totuşi la un consens.

Drama bugetară însă va continua şi în 2013. Ceea ce Angela Merkel pare a fi bănuit, din care motiv a temperat în cursul consultărilor, aşteptările într-un consens larg şi rapid. După cum se ştie, vetoul unuia singur din cei 27 de membri ai Uniunii poate da peste cap summitul. Şi de aceea, şefa guvernului german nu consideră foarte dramatică nici eventualitatea ca negocierile să nu fi marcat decît parcurgerea unei etape pe un traseu ceva mai lung. Delegaţia germană la summitul de la Bruxelles a estimat că poziţiile celor 27 nu converg şi că Marea Britanie se simte dată complet la o parte.

Dar nu cumva s-a autoizolat prin politica actualului premier David Cameron, preocupat mai degrabă să satisfacă aşteptările conservatorilor eurosceptici decît să contribuie, fie şi cu puţin mai mult decît aceştia ar accepta, la bugetul Uniunii? Deja la intrarea sa în clădirea Consiliului, Cameron a abandonat legendarul calm britanic, manifestîndu-şi vehement nemulţumirea faţă de nerespectarea revendicărilor formulate: reducerea fondurilor suplimentare precum şi a fondurilor neutilizate.

La sfat între patru ochi cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, Rompuy a încercat să configureze spaţiul de manevră, încercări reluate şi discutate aproape pînă la epuizare fizică.

Cu veto au ameninţat nu doar ţările din nordul Europei, nemulţumite să tot dea ci şi cele din sudul şi estul continentului unde primitorilor li se pare că ceea ce li se oferă este prea puţin şi ceea ce li se cere, prea mult.

Cu totul deziluzionat de această luptă între interesele naţionale şi particulare s-a arătat cancelarul Austriei, care a pledat pentru o guvernare comună a Europei şi pentru renunţarea la ameninţările reciproce. Totuşi, nici Werner Faymann nu este dispus să renunţe la rabatul revendicat de Austria în privinţa contribuţiei ei la buget. De cel mai substanţial rabat are parte tocmai Marea Britanie: 3,6 miliarde euro anual. Cameron nu vrea să cedeze însă nici măcar un cent.

In ultimii ani, bugetul Uniunii a evoluat dinspre subvenţii spre investiţii. Astfel, subvenţiile în agricultură au scăzut de la 75% în anii '80 la 45 % azi. Dar unele state membre consideră că această evoluţie s-ar produce într-un ritm mult prea lent. Dacă preşedintele Franţei este de acord cu actualul proiect de buget cu condiţia ca ţăranii francezi să poată profita ca şi pînă acum de subvenţii, premierul britanic Cameron revendică exact reducerea acestora. Iar Herman Rompuy stă între ciocan şi nicovală.

Compromisul la care şefii de stat şi de guvern vor ajunge va trebui aprobat de Parlamentul European. Şeful negociator al Parlamentului a comunicat în avanpremieră că noi reduceri ale fondurilor destinate cheltuielilor comunitare nu vor fi acceptate. Preşedintele Comisiei UE, Barroso, pledează neobosit în favoarea suplimentării fondurilor destinate viitoarelor investiţii în programele de învăţămînt şi în combaterea şomajului în rîndul tineretului. Dar tot Barroso nu este adeptul unei reduceri a aparatului administrativ şi al numărului funcţionarilor europeni. De notat că 6% din bugetul Uniuni, sau mai exact 64 de miliarde de euro sunt alocate aparatului administrativ din 2014 pînă în 2020.