1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cine îl alege pe preşedintele Comisiei Europene?

Liderii politici aflaţi în opoziţie faţă de establishment-ul european actual se tem că şefii guvernelor naţionale încearcă să păstreze monopolul în ce priveşte desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei.

Vom putea contribui în 25 mai cu votul nostru la alegerea viitorului preşedinte al Comisiei Europene? Nu este prea clar, dar se spune adesea că Tratatul de la Lisabona ar fi schimbat modul de alegere al preşedintelui Comisiei, oferind Parlamentului mai multă putere. Anul acesta ar fi pentru prima dată când noile prevederi ar fi puse în aplicare. Dacă până acum preşedintele Comisiei era desemnat de şefii de stat şi de guvern reuniţi în Consiliu, urmând să fie validat de Parlament, anul acesta, alegerea ar cădea în sarcina Parlamentului. Noi, cetăţenii europeni, am avea aşadar toate motivele să ne bucurăm, căci, votând pentru anumite grupuri politice, vom vota implicit şi pentru un anumit candidat. De exemplu, socialiştii europeni l-au propus deja drept candidat pentru preşedinţia Comisiei pe Martin Schulz, socialistul german, care deţine în prezent funcţia de preşedinte al Parlamentului European. Grupul liberalilor şi democraţilor (ALDE) l-a propus pe Guy Verhofstadt, fost ministru în Belgia şi principalul animator al federalismului european alături de Daniel Cohn-Bendit, verzii au propus două candidaturi, pe francezul José Bové, celebru pentru protestele turbulente ale sindicatelor agricole împotriva corporaţiilor americane şi pe germana Ska Keller, o mare apărătoare a imigranţilor. Grupul PPE va propune un candidat abia la congresul care se va ţine în luna martie la Dublin. Anul trecut se vorbea de desemnarea premierului din Luxemburg, Jean-Claude Juncker, dar acesta a refuzat să intre în competiţie. Aşadar cine votează cu PSD, se pronunţă implicit pentru alegerea lui Martin Schulz, cine votează cu PNL susţine candidatura lui Guy Verhofstadt şi aşa mai departe.

Barroso und Schulz 27.06.2013 Brüssel

Va deveni Martin Schulz succesorul lui Baroso?

S-ar putea însă ca lucrurile să nu se desfăşoare chiar aşa de simplu, deoarece în ciuda modificărilor aduse de Tratatul de la Lisabona, şefii de stat păstrează încă o mare putere. De fapt Consiliul va fi acela care va propune Parlamentului un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei, ”ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după consultări corespunzătoare”. Ce înseamnă însă ”a ţine seama de alegeri” e vag şi sună oarecum ca în Constituţia României. De fapt situaţia e foarte asemănătoare: ne amintim că preşedintele Băsescu a susţinut că, în procesul desemnării unui prim-ministru, nu este obligat să ţină cont de opiniile grupurilor politice pe care le consultă numai pentru a-şi forma o opinie proprie.

La altă scară şi pe alt ton, vom asista şi în Europa la serioase dispute pe această temă. Cancelarul Angela Merkel a afirmat de altfel că nu există o ”relaţie automată” între partidul politic care câştigă alegerile şi viitorul preşedinte al Comisiei Europene, iar recent s-au auzit proteste la adresa preşedintelui Consiliului, Herman van Rompuy, care a anunţat un dineu informal la care vor participa şefii de stat şi de guvern în 27 mai, adică la două zile de la alegeri. Liderii politici aflaţi în opoziţie faţă de establishment-ul european actual se tem că întrunirea atât de rapidă a Consiliului are ca scop să împiedice grupurile politice din Parlament să se organizeze.

Iată că nu este deloc sigur că voturile din 25 mai vor fi transferate direct în contul candidatului preferat, cu atât mai mult cu cât este posibil ca niciun grup să nu obţină o majoritate suficientă, încât să poată pune condiţii. Negocierile vor fi indispensabile, atâta doar că vor fi mult mai complicate, deoarece de astă dată îi implică direct şi pe liderii grupurilor politice din Parlament. Dacă ei vor fi cu adevărat nemulţumiţi de propunerea Consiliului, o vor putea respinge prin vot şi procedura va fi reluată. Ne putem totuşi aştepta la un nou acord între PS şi PPE, unul care va fi stimulat şi de actuala coaliţie care guvernează în Germania.