Chipul poporului aşa cum reiese el din sondaje

Democraţia este mereu contrariantă. Pe de o parte se manifestă o presiune crescândă asupra guvernanţilor cu revendicări tot mai largi şi mai imperioase, pe de alta majorităţile largi populare nu par bine pregătite să se exprime adecvat şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Poate că nu există o ilustrare mai bună decât sondajul de opinie realizat recent de IRES cu privire la proiectul de modificare a Constituţiei.

Indiferent de scopul principal pe care şi l-a propus, această cercetare reuşeşte să pună în lumină în primul rând contradicţia teribilă dintre dorinţa tot mai largă a cetăţenilor de a participa la viaţa politică şi capacitatea redusă a celor mai mulţi de a se adecva subiectelor dezbătute. Constituţia, prin caracterul ei mai abstract, a reuşit mai bine decât oricare altă preocupare să pună într-o lumină crudă marele deficit de cunoaştere: 83% din cei chestionaţi răspund că nu cunosc prevederile Constituţiei actuale. Totuşi doar 49% declară că nu au citit deloc Constituţia, 39% pretind că au citit-o parţial şi doar 12% declară că au citit-o.

Dar cu toată această stare de lucruri, marea majoritate nu se recuză, ci, dimpotrivă, manifestă o mare dorinţă de a participa la dezbatere şi la votul de validare a noii Constituţii: 78% sunt preveniţi de proiectul modificării Constituţiei, de asemenea 75% consideră că este un proiect important şi, în sfârşit, 75% promit să meargă „sigur” la referendumul pentru validarea Constituţiei. E cel puţin la fel de relevant că 52% din cei intervievaţi consideră că ar trebui să participe la referendum nu doar cei care cunosc problematica, ci absolut toată lumea.

E clar aşadar că pentru o majoritate absolută problema cunoaşterii nu are cu adevărat relevanţă politică. Iar procentele celor care clamează o largă participare indiferent de competenţe cresc exponenţial în rândurile celor mai tineri, care consideră, totodată, că „egalitatea” este o valoare constituţională care ar trebui să prevaleze asupra „libertăţii”.

Sondajul mai pune în lumină o contradicţie care nu este uşor de explicat. Cu toate că, aşa cum am văzut, cetăţenii declară într-o proporţie zdrobitoare că nu cunosc prevederile Constituţiei, totuşi ei apreciază că instituţiile statului nu respectă decât în mică măsură Constituţia. În opinia a 49% din respondeţi, statul român nu respectă Constituţia decât „în mică măsură”, iar 39% sunt de părere că statul nu respectă legea fundamentală decât „în foarte mică măsură”.

Imaginea aceasta pare cu totul catastrofală. Peste 4 cincimi din cetăţenii cu drept de vot ai României acuză statul de grave încălcări ale Constituţiei. Am putea crede că România este un regim totalitar. Să remarcăm însă că românii declară în acelaşi procent că nu cunosc prevederile Constituţiei, ceea ce ne sugerează că asistăm la o apreciere vagă, la un fel de blam indistinct adresat guvernanţilor şi funcţionarilor publici, cu alte cuvinte la o apreciere care nu trebuie luată în litera ei. Totuşi sentimentul general că se produc lucruri grave fără ca nimeni să protesteze nu s-ar putea explica altfel decât printr-un mare cinism, asociat cu o mare pasivitate politică. Trebuie să fii, într-adevăr, foarte cinic să susţii că statul nu respectă decât „în mică măsură Constituţia” şi să nu simţi imboldul de a protesta.

În sfârşit, modul acesta de a vorbi trădează şi o mare frivolitate de judecată, care nu poate fi atribuită unei persoane anume şi care apare mai curând ca „produs” exclusiv al sondajelor de opinie. Deşi pretind în subtext că sunt animate de o veritabilă demofilie şi de o gândire politică democratică, sondajele nu fac de multe ori decât să schiţeze „poporului” un chip mai puţin agreabil.

În orice caz sondajul acesta provoacă întrebări care ne introduc de-a dreptul în inima dezbaterii înseşi despre democraţie şi accepţiile sale contemporane aflate într-o vie dispută.