1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Chavez şi Ahmadinejad - o alianţă a dispreţului?

Mirjam Gehrke / Alina Kühnel16 ianuarie 2007

Preşedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad a vizitat America Latină de două ori, în ultimele patru luni. Cu partenerii săi de discuţie, pe Ahmadinejad îl leagă ura comună faţă de Statele Unite ale Americii.

https://p.dw.com/p/B1GF
Acordarea ordinului I al Republicii Islamice
Acordarea ordinului I al Republicii IslamiceImagine: AP

„Statele Unite ale Americii poartă vina pentru tot răul din lume”, pentru sărăcie, război şi exploatare. Prin urmare, duşmanii Washingtonului s-a aliat în lupta împotriva capitalismului – această logică simplă pare a fundamenta noua prietenie dintre preşedintele iranian Ahmadinejad şi omologul său din Venezuela.

În esenţă, domnii preşedinţi sunt interesaţi de menţinerea preţului pentru petrol la un nivel cât mai ridicat. Numai mulţumită milioanelor obţinute din petrol, sunt posibile programele sociale de luptă împotriva sărăciei, foametei şi analfabetisumului precum şi constituirea unui sistem medical. Domnii Chavez şi Ahmadinejad ar vrea să ignore faptul evident că acest detestat imperiu nord-american este o putere sigură şi greu de ocolit.

Dependenţa Chinei de SUA

Cert este că actuala explozie a cererii de petrol este susţinută de China, care tinde să devină al doilea consumator după Statele Unite ale Americii. Înainte de toate, însă, industrializarea Chinei depinde de investiţiile economiilor occidentale, care produc ieftin şi alimentează ulterior pieţele din întreaga lume cu oţel, articole electronice, pantofi şi jucării din platic.

Industrializarea orientată pe export a Chinei depinde extrem de mult de cererea din Statele Unite. Şi astfel se închide cercul. Aşadar, atât de des invocata de cătrre Chavez teorie a căderii imperiului nu este chiar în interesul populiştilor petrolului.

Victoria stângii în America de Sud

Relaţiile sociale din America de Sud sunt mărturia a ceea ce unii găsesc în relaţiile economice globale care adâncesc diferenţele dintre săraci şi bogaţi. Şi tot ele sunt şi motivul pentru care partidele de stânga au fost alese sau confirmate la conducerea statelor din America Latină.

Noile parteneriate dintre Teheran şi America de Sud se construiesc în contextul în care politica externă a Statelor Unite cunoaşte o criză puternică: în Orientul Apropiat, Washingtonul este simplu spectator, iar în America Latină nu are aproape nici o influenţă. În Africa, Europa este cea care încearcă să câştige teren. Aşadar, o chemare la înfrăţire pentru Ahmadinejad şi Chavez.

Alianţa Venezuela - Iran

Politic însă este extrem de contestabilă alierea Venezuelei cu Iranul, din motive populiste şi dintr-o ură comună, Iranul fiind statul care încalcă flagrant drepturile omului. Cine se însoţeşte cu un regim fundamentalist, misogin şi care îi torturează, condamnă sau ucide chiar pe dizidenţii de stânga trebuie să se întrebe care sunt criteriile prin care îşi alege aliaţii.

Iranul şi Venezuale au iniţiat un fond de 2 miliarde de dolari pentru a ajuta statele sărace să scape de influenţa politică şi economică a Statelor Unite. Sună prea bine pentru a nu bănui interese proprii dincole de aceste intenţii frumoase.

Concluzii pentru SUA

Prin urmare, pentru Statele Unite ar trebui să fie clar: este greşit să tratezi Iranul ca pe o ceată de ticăloşi. Iar Europa ar trebui să îşi dea seama că a venit timpul parteneriatul cu America Latină să capete forme concrete, prin adâncirea relaţiilor economice şi politice. Şi, în fine, stânga antiamericană din America de Sud nu ar trebui să se lase atrasă în capcana antiimperialismului populist, devenind partener cu cel care a negat Holocaustul, cu Ahmadinejad.