Cezariana şi riscurile ei

Opinia după care nou-născutul ar fi mai puţin expus unor pericole în cazul naşterii prin cezariană este greşită. Micuţii aduşi pe această cale pe lume suferă de două până la patru ori mai des de insuficienţă respiratorie decât cei ce sunt născuţi pe cale naturală. Fără îndoială există situaţii - aproximativ în 15 % din cazuri - când opţiunea pentru cezariană se impune din motive medicale bine întemeiate. Estimarea a fost făcută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Or, în unele ţări, acest prag a fost de mult depăşit, şi rata naşterilor prin intervenţie chirurgicală este mereu în creştere. În anul 1994, în Germania au fost aduşi pe lume 17 % din copii prin cezariană. În anul 2004 erau deja 27 %.

Un studiu efectuat de o echipă de cercetători la solicitarea OMS şi prezentat în revista „Lancet“, arată că rata mortalităţii la nou-născuţi a crescut cu 10 până la 20 % tocmai în segmentul naşterilor cu cezariană. Au murit de asemeni mai multe mame, şi nu numai atunci când cezariana era necesară, fiind vorba de un caz de risc, ci şi dacă pacienta şi-a dorit această cale de a da naştere copilului. Ceea ce dovedeşte că măsurile ce se impun în cazuri de urgenţă fac mai mult rău decât bine atunci când sunt aplicate la persoane sănătoase. Datele se sprijină pe interpretarea unui număr de 97.000 de naşteri în America de Sud.

Fireşte ele nu pot fi transferate ca atare la situaţia din Germania, unde complicaţiile datorate hemoragiilor sau infecţiilor sunt mult mai bine stăpânite. Totuşi, medicii germani consideră că datele prezentate de OMS trebuie să dea de gândit. Studiul nici nu ar trebui să surprindă, dat fiind că alarma a fost dată încă de la jumătatea anilor '90. Un sondaj efectuat de medici britanici a arătat atunci că la naşterile cu cezariană mor de trei ori mai multe femei decât la naşterile naturale, şi anume nu numai în cazuri de urgenţă, ci şi atunci când metoda operaţiei a fost dorită de mamă.

Creşterea ratei naşterilor prin cezariană se explică în primul rând prin informarea deficitară a femeilor însărcinate. O altă explicaţie este frecvenţa mai mare a naşterilor la vârstă mai înaintată, situaţie în care medicii recomandă metoda chirurgicală. Din păcate trebuie spus că decizia medicilor are uneori explicaţii de natură mercantilă. Pentru intervenţia care durează de regulă 20 de minute, casele plătesc 4500 de euro, pentru asistarea pacientei la o naştere naturală, doar jumătate. Este bine cunoscut şi faptul că printre medici există extremişti: pe de-o parte unii care refuză operaţia chiar şi atunci când ea se impune, pe de altă parte cei care recurg la bisturiu cu mare uşurinţă. Adversarii căii chirurgicale argumentează prin faptul că este vorba de o operaţie mare pe abdomen, care cere timp îndelungat de vindecare. Complicaţii cum ar fi hemoragii sau tromboze nu sunt excluse. Un alt argument: din cauza operaţiei, mama este împiedicată la alăptat şi la purtatul sugarului. După cezariană, o femeie rămâne mai rar şi mai târziu din nou însărcinată; la naşterea următoare există riscul de fisuri în uter, iar copilul poate avea o greutate redusă.