Certitudini şi responsabilităţi morale şi incertitudini arabe

Să ne reamintim veşnic este titlul articolului de fond de pe prima pagină a DIE WELT, apreciind discursul rostit de preşedintele Christian Wulff la Auschwitz, primul şef de stat german născut după 1945.

El a găsit tonul potrivit, pledînd convingător pentru o cultură a memoriei şi exprimîndu-şi concomitent gratitudinea pentru faptul că victimele terorii naziste, precum şi urmaşii acestora, au fost dispuşi la reconciliere. Cei născuţi după cel de-al doilea război mondial nu poartă vina pentru Holocaust, dar poartă răspunderea pentru conservarea memoriei celor întîmplate, cu sau fără martorii vremii, scrie DRESDNER NEUESTE NACHRICHTEN, apreciind curajul şi tactul cu care preşedintele Germaniei , primul care a rostit o alocuţiune la Auschwitz, a dat expresie sentimentului de vinovăţie, dar şi de patriotism.

O altă cuvîntare – cea a lui Zoni Weisz, de etnie sinti, care a vorbit nu numai în numele a jumătate de milion de victime ale ginţii sale în faţa Bundestagului este comentată cuprinzător în paginile cotidianului MÄRKISCHE ALLGEMEINE.

El a vorbit şi în numele celor şase milioane de evrei, homosexuali,comunişti, martori ai lui Iehova, handicapaţi, în numele tuturor celor cărora barbara ideologie le-a luat viaţa. Tocmai pentru că vorbitorul care a supravieţuit lagărelor morţii face parte din victimele mai puţin luate în seamă atrage atenţia asupra dimensiunilor etice ale naţional-socialismului, care, cu de la sine putere, s-a încumetat să dispună la modul cel mai cumplit de vieţile oamenilor, să opereze o atroce selecţie între cei care merită să trăiască şi cei aşa-zişi inferiori, care trebuie eliminaţi. De aceea, conchide ziarul citat, sensurile comemorării transgresează atît agenda politică a zilei cît şi diversitatea opiniilor.

Nu a fost o întîmplare ci o necesitate politică faptul că cel care a cuvîntat la Berlin cu prilejul comemorării eliberării lagărului de la Auschwitz a fost un supravieţuitor olandez de etnie sinti şi că centrul de greutate al preşedinţiei ungare a Uniunii Europene este elaborarea unui program de ameliorare a condiţiilor sociale şi politice de viaţă ale celor circa 12 milioane de romi care trăiesc pe teritoriul Uniunii, a relevat preşedintele Bundestagului. Este importantă conştientizarea faptului că în cauză este soarta unor cetăţeni europeni, a căror şicanare sau marginalizare nu este permisă. Nu denumirea diverselor minorităţi este cea care le conferă acestora demnitate şi onoare, ci felul în care sunt rostite diversele lor denumiri: cu respect sau cu dispreţ. Şi acest fapt trebuie ridicat la nivelul conştiinţei publice – scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Acelaşi ziar focalizează azi şi incertitudinile arabe. Asemănarea dintre dictatori şi tonul identic al strigătului de libertate al popoarelor nu pot camufla deosebirile ce există între revoluţia tunisiană, de pildă, şi revoltele din Egipt. Si cum revoluţia din Tunisia nu s-a încheiat, evoluţia răzmeriţelor din Egipt stă sub semnul incertitudinii.

Cert este, din perspectiva cotidianului danez JYLLANDS POSTEN, că zilele tiranilor în ţările arabe din Orientul Apropiat sunt numărate. Acest mesaj se adresează şi statelor occidentale care au sprijinit în numele stabilităţii regimurile autoritare.

Ideea este reluată şi dusă mai departe de LEIPZIGER VOLKSZEITUNG: Cîtă vreme Mubarak se îngrijeşte să fie linişte în Egipt, poate conta pe miliardele de dolari furnizate de Statele Unite. Şi cîtă vreme emiratele de la Golf funcţionează aidoma unor benzinării imperiale, drepturile omului pot fi acolo călcate în picioare. In mod fatal, guvernele occidentale care deplîng deficitul de democraţie în ţările din Orientul Apropiat s-au dovedit a fi o piedică în aplicarea reformelor. În Algeria, Uniunea Europeană a închis ochii în faţa unei lovituri de stat, pentru a curma venirea islamiştilor la putere. Iar după victoria Hamas în ţinuturile palestiniene, Uniunea Europeană a ignorat rezultatul scrutinului, pentru că victoria revenise cui nu trebuia.

Problema este de a afla acum o poziţie acceptabilă şi pentru opinia publică arabă care din pricina unor atitudini ale occidentului a fost adusă uneori în ultimii ani la disperare, conchide LE MONDE.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu