1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Cernobîl: O catastrofă care a zguduit sistemul

Explozia la centrala de la Cernobîl a fost cel mai mare accident nuclear al secolului 20. Regimurile comuniste l-au ținut secret zile întregi. Urmările reale nu sunt nici până azi cunoscute.

Sfârșitul lui aprilie 1986. Pe un bulevard din centrul Bucureștiului se petrec scene ciudate. O coloană neobișnuită de limuzine negre așteaptă în fața porții unui minister. Mașinile intră pe rând, ies după câteva minute și dispar.

Pentru poporul român, statul la coadă pentru alimente sau benzină e o normalitate. Dar această nouă, până atunci nemaivăzută coadă pe Calea Victoriei atrage atenția. Elevii unui liceu din apropiere descoperă misterul: un șofer din coloană povestește că ia apă curată în bidoane din plastic, din fântâna aflatâ în curtea ministerului, pentru cei de la conducere. Apa de la robinet s-ar fi dovedit a fi radioactivă. Nu există în acest moment niciun anunț oficial referitor la radioactivitate ridicată și la motivele acesteia.

Nori radioactivi

Pe 26 aprilie 1986, la ora 1 și exact 23 de minute, explodase la Cernobîl un reactor nuclear. Accidentul a avut urmări masive asupra mediului, nu numai în părți ale fostei Uniuni Sovietice, ci și în nordul, centrul și sudul Europei.

Norul radioactiv de deasupra Cernobîlului s-a extins rapid înspre Belarus și Rusia, ajungând două zile mai târziu în Scandinavia, Polonia, sudul Germaniei Federale și în fosta RDG. Ploaie radioactivă a căzut și asupra României și Bulgariei. Nori radioactivi s-au extins în câteva zile asupra întregii emisfere nordice.

Minimalizarea dezastrului de către Stasi

”Să păstrăm totul sub control” nu a fost numai deviza românilor, ci și a autorităților RDG, în momentul în care au aflat de această catastrofă de la colegii sovietici, cu o intârziere de trei zile. Trei zile, în care o parte din populație aflase deja știrea prin intermediul posturilor de radio și TV din occident.

Posturile din RDG transmiteau numai informațiile oficiale, venite de la autorități. Cu alte cuvinte, minimalizau catastrofa. Conducerea de partid și de stat nu avea de gând numai să ascundă dezastrul ca atare, ci să evite efectele asupra economiei.

Cernobîlul a constituit o ruptură adâncă în sânul societății din fostele state comuniste. Aceasta este concluzia experților aflați la conferința ”Catastrofa nucleară și Stasi”, organizată la Berlin. Ei sunt de părere că Cernobîlul a arătat clar cum reacționează dictatura și poliția ei politică la un ”șoc antropologic”.

Alimente infestate

Sebastian Pflugbeil

Sebastian Pflugbeil

Având în vedere că oficialii RDG nu anunțaseră public nivelul de contaminare radioactivă a legumelor și a laptelui, aceste produse nu se mai puteau exporta, fiind, în consecință, vândute în țară. ”Niciodată magazinele nu fuseseră atât de pline”, își amintesc astăzi martorii. Alimentele contaminate au fost distribuite către cantinele școlilor, spune fizicianul, fost activist pentru drepturile omului în RDG, Sebastian Pflugbeil. Elevii, ai căror părinți văzuseră la posturile occidentale de televiziune știrea, au evitat mâncarea. Spre bucuria celor care nu știau nimic și cărora le reveniseră dintr-o dată două-trei porții. În mod oficial, RDG a anunțat că sănătatea oamenilor nu a fost niciodată pusă în pericol, spune Pflugbeil.

Politica a fost asemănătoare în celelalte state comuniste. În Bulgaria, știrile au fost interzise zile întregi după catastrofă. Paraskeva Ninova, medic și profesor, pe vremea aceea șefa spitalelor de copii din Bulgaria, povestește despre ordine secrete date medicilor: copiii nu mai aveau voie să primească lapte proaspăt și salată în spitale. Acestea erau primele măsuri de protecție împotriva radioactivității crescute. Dar în această fază, populația nu știa nimic. Chiar și marșurile de 1 Mai au avut loc la Sofia sub ploaia radioactivă.

Sărbătoare radioactivă

Nicolae Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu

Și în alte țări, avertizările oficiale au venit târziu. În România oamenii au sărbătorit ziua de 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, sub cerul liber, la iarbă verde deja contaminată. Abia apoi, dictatorul Nicolae Ceaușescu a convocat Comitetul Central, hotărând să ofere populației ”numai informațiile absolut necesare”.

Dar mulți aflaseră deja de această catastrofă de la posturile occidentale de radio, Europa Liberă și Deutsche Welle, nefiind însă în măsură să aprecieze gradul de pericol. Abia pe 2 mai, românii au fost sfătuiți să spele foarte bine fructele și legumele și să-și țină copiii în spații închise. În grădinițe și școli, în întreaga Europă de Est s-au împărțit, la începutul lunii mai, tablete cu iod sau sucuri, care să combată efectele radioactivității.

Cercetare superficială

Nici până în ziua de astăzi nu există informații clare despre numărul victimelor sau cercetări detaliate asupra urmărilor. ”Cercetările în domeniu sunt destul de superficiale”, spune fostul activist pentru drepturile omului în RDG, Sebastian Pflugbeil, într-un interviu pentru DW. În primii ani era interzis, adaugă acesta, să realizezi statistici despre victime, despre nivelul contaminării și despre îmbolnăviri. ”Nu există date concrete, cifrele au fost manipulate”, spune Pflugbeil.

Organizația Mondială a Sănătății (WHO) vorbește de aproximativ 8.000 de oameni care și-au pierdut viața. Jumătate dintre aceștia au murit mai târziu, ca urmare a unor boli cauzate de catastrofa nucleară de la Cernobîl.