1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Celebritatea, adevărul şi prezumţia de nevinovăţie

Cîtă dreptate poate face justiţia? Întrebarea, formulată pe coperta revistei DER SPIEGEL, este cert una retorică, suscitată de cazul Kachelmann, vizînd însă şi dosarul ex-directorului FMI, Dominique Strauss-Kahn.

default

Starul TV german Jörg Kachelmann, la pronunţarea sentinţei în procesul care i-a fost intentat

În aflarea adevărului, celebritatea unui inculpat poate ridica oprelişti, stîrnind în schimb furtuni mediatice, mai cu seamă cînd în ecuaţie intră şi trinomul putere, sex şi bani.

Procesul intentat în Germania unui moderator TV , star al buletinelor şi emisiunilor meteo, alias Jörg Kachelmann, a alimentat luni în şir, nicidecum în exclusivitate pentru presa de bulevard, rezervorul de teme fierbinţi al mass media .

Potrivit învinuirilor aduse de fosta sa prietenă, simpaticul moderator, care ştia să transforme anostele buletine meteo într-un adevărat show, ar fi fost un sadic şi pervers Don Juan, obişnuit să abuzeze violent de victime.

Dacă la început se instalase impresia că inculpatul va pierde procesul, după schimbarea avocatului Kachelmann a fost achitat din lipsă de dovezi.

În pofida îngrijorării crescînde generate de ucigaşa şi încă misterioasa bacterie E.coli, în zilele din urmă talk show-urile televizate au concasat din nou cazul, cum ira et studio, pînă la epuizare.

În lipsă de dovezi, adevărul despre escapadele starului buletinelor meteo a rămas învăluit într-un nor de ceaţă. Concluzia a tras-o tot un tabloid: împricinaţii sunt liberi, dar cariera lor este distrusă.

La rîndu-i, în dosarul Kachelmann, ministrul german al justiţiei a întrevăzut primejduit unul din cele mai valoroase principii – şi anume prezumţia de nevinovăţie - deplîngînd faptul că deja bănuielile ce planează asupra unei persoane îi compromit bunul renume, chiar şi în absenţa oricărei dovezi de vinovăţie.

Or, prezumţia de nevinovăţie, neputînd fi garantată prin lege, se cer aflate modalităţile de a proteja eficient sfera privată a persoanei în cauză - a mai adăugat ministrul federal al justiţiei, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger, invitînd mass media la un autocontrol mai riguros şi sever.

Cazul Strauss-Kahn

Un alt caz – cel al fostului director al Fondului Monetar Internaţional - Dominique Strauss-Kahn, ridică probleme similare, ţinînd în continuare cu sufletul la gură opinia publică de pe glob.

USA Frankreich IMF Dominique Strauss-Kahn unter Hausarrest in New York

Dominique Strauss-Kahn la New York, transferat în arest la domiciliu

Suspansul a sporit după ce avocatul apărării, temutul Benjamin Brafman, un star al justiţiei americane, care a izbutit să scoată basma curată vedete şi VIP-uri bănuite de a fi fost amestecate în cele mai dubioase şi murdare afaceri, a declarat că este încredinţat că va cîştiga procesul.

Cum? Reuşind să-i convingă pe juraţi că în cele petrecute în suita hotelului de lux din New-York, între pe-atunci încă directorul Fondului Monetar Internaţional şi camerista de culoare originară din Guineea, nu s-au aflat în joc metode violente de constrîngere.

Brafman care, înainte de a fi devenit avocat al apărării, fusese porcuror, adjudecîndu-şi renumele de a fi acuzat tot ce mişcă, a explicat recent de ce din 24 de procese a pierdut doar unul:

„Clienţii mei pot fi celebri sau controversaţi iar ceilalţi avocaţi n-au decît să se jure că nu le-ar sări în apărare niciodată. Aceasta doar fiindcă nu ştiu cum să procedeze.”

În jurul cazului Dominique Strauss-Kahn s-au ţesut, din motive, dintru început, lesne de înţeles, cele mai bizare teorii şi ipoteze. Una dintre ele, emisă deunăzi chiar de cotidianul DIE WELT, uzînd de o puzderie de argumente istorice şi picante, întrevede în întreaga cabală un clash al culturilor, un război între o Americă pudibondă, puritană, ipocrită şi o Franţă emancipată, raţională, permisivă.

Nu însă şi un război între dolar şi euro, ştiute fiind atît ambiţiile fostului director FMI de a impune euro ca monedă internaţională de referinţă, cît şi speranţa, năruită de-acum, de a ajunge preşedinte al Franţei, din partea partidului socialist.

Chiar dacă sentinţa finală va fi favorabilă inculpatului, onoarea lui DSK va rămîne definitiv compromisă. Cît despre atît de preţioasa prezumţie de nevinovăţie, ea a fost brutal călcată în picioare deja pe 14 mai cînd, în văzul întregii lumi, pe micile ecrane, directorul Fondului Monetar Internaţional era luat pe sus, cu cătuşele puse.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu

Vă mai recomandăm