1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cel mai iubit român printre germani

E ochelarist şi chel, a renunţat la o facultate fără a reîncepe alta, îi place să bea capuccino cu frişcă şi să scrie. Dar scriitura lui este mult mai gustoasă decât frişca.

default

Cuvintele se lipesc de cititor ca nişte stropi de dulceaţă pe o clătită pufoasă. Aceasta este senzaţia din timpul citirii povestirilor lui Filip Florian.

Românul...

Este remarcabil cum un scriitor anonim pare să fi devenit în ultimele patru luni cel mai iubit român printre nemţi. Tradus la Suhrkamp, prestigioasa editură fondată la îndemnul lui Herman Hesse, romanul „Degete Mici”, a fost gratificat de către presa germană cu nu mai puţin de 18 cronici.

„Un farmec ironic străbate acest roman de debut, dublat de sensibilitate”, apreciază celebrul Spiegel. „Cu acest roman uimitor, Florian lărgeşte şi orizontul literaturii române”, scrie Freitag, în timp ce elveţienii de la Neue Zurcher Zeitung vorbesc despre „un debut excepţional, debutul unui scriitor deja suveran”.

Deutsche Welle a stat de vorbă cu acest scriitor suveran, care încearcă să-şi explice sieşi succesul avut în spaţiul german:

Categoric a contat numele editurii, aici nu am nicio îndoială. Dar dacă ar fi doar asta, ar însemna că toate cărţile editurii Suhrkamp ar trebui să aibă acelaşi număr de cronici în acelaşi timp. Mai e un altceva care mie îmi scapă. Nu ştiu de ce am o slăbiciune specială pentru spaţiul literar de limbă germană. În primul rând am o admiraţie nebună pentru publicul acesta care vine la lecturi, eu mai mult stând degeaba pe scenă, pentru că textele mele se citesc în limba germană de către altcineva. Am şansa să mă pot uita la oameni. Şi sunt efectiv îndrăgostiţi de literatură. Sunt oameni care se topesc după cărţi şi după poveştile din cărţi, şi asta nu te poate lăsa rece ca autor. Felul în care ei se poartă cu scriitorii, nu doar cu cei germani, este copleşitor. Sunt nenumăraţi autori din partea aceasta a Europei, care îşi petrec lungi perioade de timp cu diverse rezidenţe literare in Germania, Austria, Elveţia. E un soi de mama tuturor răniţilor literari ai Estului”.

Genial sau furios?

Însă doar Filip Florian a avut parte până acum de o astfel de întâmpinare extraordinară. L-am întrebat pe scriitor dacă printre atât de multe aplauze teutone nu i s-a năzărit bănuiala că ar fi genial: „ Nu în niciun caz. Ferească Dumnezeu de aşa bătaie de gând. Asta e o sminteală absurdă şi fără sens. Repet: tot ce mi-am dorit eu mai mult pe lumea asta a fost să pot să scriu. Faptul că sunt în această situaţie este pentru mine şi-aşa un dar prea mare”.

Dacă este sau nu genial, rămâne de văzut în viitor, însă cu certitudine Filip Florian nu este un personaj care să se înfurie uşor. Există însă şi o excepţie: „ În Germania şi Franţa lecturile publice sunt principala ţintă a Ministerelor Culturii. E nefiresc că România, o ţară cu 20 de milioane de locuitori, nu are măcar o rezidenţă pe an pentru un scriitor. Este de domeniul incredibilului. Eu pun mâna în foc că în momentul în care vor fi măcar 10 rezidenţe pe an, numărul cărţilor bune va creşte în chip uluitor. Ne plângem că nu avem suficiente cărţi peste mediocru, dar nicio instituţie a statului nu face nimic pentru asta”.

Vine rândul americanilor

În această lună, romanul de debut „Degete mici” va apărea şi la celebra editură americană Harcourt. Filip Florian va fi prezent între 20 şi 25 aprilie în Germania, pentru un turneu de lecturi publice la Berlin, Leipzig, Frankfurt şi Hamburg. Între timp, un nou roman, „Zilele regelui”, a apărut în România. Cartea este dedicată „lui Luca, băiatul meu, care ştie ce e bucuria”. Iar după ce o veţi citi, veţi înţelege de unde a învăţat Luca un lucru atât de mare precum bucuria.