Ceasul adevărului la München

Relativ neaşteptată pare să fi fost pentru observatorii politici schimbarea de ton survenită în discursurile liderilor politici care au renunţat la ornamentele stilistice ale diplomaţiei, spunîndu-şi deschis părerea. Motivul acestei francheţi puţin obişnuită în retorica politică l-a constituit neîndoielnic şi caracterul grav al subiectelor aflate în discuţie. Angela Merkel, care şi-a cîştigat în foarte scurt timp o reputaţie internaţională demnă de invidiat de către veteranii scenei politice şi datorită modului calm dar hotărît în care ştie să spună lucrurilor pe nume, a afirmat în discursul rostit la conferinţa de la München: „Vrem şi trebuie să împiedicăm dezvoltarea programului nuclear de către Iran. Acest program stîrneşte letigima îngrijorare, suspiciune şi temere că în cauză nu se află utilizarea paşnică a energiei nucleare ci opţiuni militare.”

O astfel de ipoteză nu putea să-l lase indiferent pe vice - ministrul iranian de externe Abbas Aragchi care, deşi nu figura pe lista celor înscrişi la cuvînt, s-a slujit de ocazie pentru a se autoapăra şi pentru a reitera destinaţia exclusiv paşnică a programului nuclear al ţării sale. „Iranul nu nutreşte ambiţia de a poseda arma nucleară” - a afirmat trimisul Teheranului la München.

Cancelara Angela Merkel a pledat deopotrivă pentru o atitudine coerentă şi hotărîtă a occidentului şi pentru răbdarea de a face pas cu pas demersurile necesare unei soluţionări pe cale diplomatică a litigiului generat de dosarul nuclear iranian: „Un preşedinte care pune sub semnul întrebării dreptul de existenţă al Israelului, un preşedinte care neagă Holocaustul, nu se poate aştepta ca Germania să manifeste nici cea mai infimă toleranţă”.

Dar Angela Merkel nu a fost singura care a optat la conferinţa de la München pentru un discurs univoc şi direct.A făcut-o şi Donald Rumsfeld care şi-a cîştigat deja o reputaţie internaţională prin darul de a spune ce crede chiar cu riscul de a-şi irita uneori interlocutorii:„Guvernul iranian este cel mai mare sprijinitor al terorismului în întreaga lume.Omenirea nu doreşte ca Iranul să ajungă în posesia armelor nucleare şi trebuie să cooperăm pentru a împiedica o astfel de eventualitate” a afirmat clar şi răspicat seful Pentagonului.

Dar pe lîngă dosarul nuclear iranian şi evoluţia viitoare a Alianţei Nord - Atlantice a figurat pe ordinea de zi a lucrărilor conferinţei pentru securitate de la München .Viziunea europenilor asupra statutului viitor al alianţei este în linii mari, coerentă şi omogenă, NATO nemaiputîndu-se reduce exclusiv la misiuni strict defensive. Secretarul general NATO Jaap de Hoop Scheffer întrevede deja o evoluţie a NATO în direcţiile amintite: „Am aprofundat deja dialogul în cadrul alianţei dar trebuie să abordăm mai multe subiecte care sunt relevante din perspectiva securităţii, de pildă a asigurării aprovizionării noastre cu energie.”

Pentru anul în curs, secretarul general şi-a propus o suplimentare a finanţării trupelor de intervenţie ale alianţei şi în consecinţă consolidarea spiritului de solidaritate reciprocă, inclusiv financiară, a celor 26 de membri ai NATO.