Ce vor pelerinii?

"Cele mai ample funeralii din istorie", titrează cotidianul berlinez Die Welt, semnalând prezenţa celor 200 de şefi de stat şi de guvern la grandioasa înmormântare de la Roma a celui care a fost Papa Ioan Paul al doilea. „V-am căutat, v-am aşteptat, acuma aţi venit să mă vedeţi. Vă mulţumesc”. Ziarul reproduce ultimele cuvinte adresate în ultimele sale clipe tinerilor de către suveranul pontif, în timp ce editorialiştii se întreabă ce semnificaţie are mareea acoperind străziile şi pieţele romane. Lumea, în care Papa a călătorit atât de asiduu, oamenii pe care i-a plăcut atât de mult să-i viziteze, se întorc acum la el într-un pelerinaj menit să-i aducă trupului său neînsufleţit ultimul omagiu, scrie Die Welt, reliefând că „s-a umflat şi s-a revărsat în oraşul etern un adevărat fluviu de inimi, de suflete şi de picioare, dând naştere unui fenomen cu totul nou”. Die Welt se întreabă dacă „Papa n-a devenit oare el însuşi moştenitorul culturii pop care a promis vremelnic şi înşelător o mântuire ce nu a mai venit? Dacă avem de-a face oare cu o gigantică reacţie duhovnicească la cutremurele ideologice devastatoare ale veacului trecut? Sau dacă ne aflăm în faţa definitivei love-parade, o formă sui-generis a marşurilor dragostei înscenate de tinerii fani berlinezi ai muzici rave şi tehno?”

Ziarul e sigur că pelerinajul planetar spre Roma reprezintă între altele şi un răspuns al tinerilor la declaraţiile de dragoste făcute lor de Papă. Dar marea atracţie exercitată de Karol Wojtyla rezidă, potrivit cotidianului german, „în profilul moral al lui Ioan Paul al doilea. În faptul că acest Papă n-a dus o existenţă dublă precum atâţia alţi contemporani, ci a încercat prin însăşi viaţa pe care a trăit-o să dea un răspuns credibil întrebărilor legate de noţiunea de sfinţenie”.

„Ce caută pelernii?” se întreabă alt articol din acelaşi ziar, care constată că oamenii speră să găsească la Roma „fie iertarea sau însănătoşirea, fie spectacolul”. Aceiaşi întrebare se strecoară în majoritatea editorialelor consacrate evenimentului mamut. Neue Zuercher Zeitung îşi manifestă revolta iscată de faptul că „oamenii stau cu zilele la coadă spre a vedea trupul neînsufleţit al Papei, în timp ce bisericile rămân goale şi domneşte mai peste tot penuria de preoţi”, ziarul elveţian observând că, „în covârşitoarea lor majoritate, pelerinii nu trăiesc conform preceptelor morale ale lui Karol Wojtyla”. New York Times se întreabă dacă summitul roman nu este „o întâlnire la vârf a ipocriţilor”, devreme ce „la ceremonia înhumării participă o mulţime de tirani de felul lui Mugabe din Zimbabwe”.

Sueddeutsche Zeitung din Muenchen scoate în evidenţă ceea ce numeşte „patimile discipolilor Papei” şi cât de greu este de explicat de ce „sute de mii de credincioşi se supun chinurilor de a sta la coadă zeci de ore în şir pentru a-şi lua adio de la Papă preţ de câteva secunde”. Ziarul semnalează „materializarea în era computerelor a celui mai mare pelerinaj din istoria creştinismului... care oglindeşte diversele faţete ale credinţei actuale, o religiozitate ce nu se hrăneşte din rugăciunile de fiecare zi ci se inflamează doar în condiţii extraordinare”. În ziar citim: „Devoţiunea oamenilor se înflăcărează abia după ce văd un val uriaş ucigând 300.000 de mii de oameni, sau terorişti pătrunzând cu avioane de pasageri în zgârie-nori”. Cotidianul bavarez scoate în evidenţă rolul massmediei în acest eveniment global, amintind că suferinţa Papei s-a derulat pe micile ecrane din sufrageria fiecăruia din noi. Ziarul nu uită nici nevoia de comunitate, masele de pelerini catolici, frecvent luaţi peste picior acasă de atei, oferindu-şi la Roma sentimentul de a nu fi singuri, ci apăraţi de un grup mare şi compact de oameni credincioşi ca şi ei. Sueddeutsche conchide: „La Roma imaginea a învins cuvântul şi sentimentul a înfrânt raţiunea. Va fi acesta oare începutul unei recreştinări?”