1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Ce urmăresc protestatarii turci?

După demonstraţiile violente din ultimele zile, tot mai mulţi demonstranţi cer acum demisia premierului Erdogan. Dar nu toţi cei care au ieşit în stradă sunt de acord cu retragerea şefului Executivului de la Ankara.

Protestele din Turcia durează de aproape o săptămână. Dacă iniţial oamenii au ieşit în stradă pentru a apăra pomii dintr-un parc din Istanbul, acum ei cer respectarea principiilor fundamentale ale democraţiei. Cei mai mulţi dintre demonstranţi îi cer premierului Tayyip Recep Erdogan să demisioneze. El conduce Executivul de un deceniu. Partidul său conservator-islamic AKP a câştigat de două ori alegerile, cu o majoritate lejeră. Popularitatea lui Erdogan nu părea să aibă de suferit şi nici cei mai mulţi dintre turci nu se puteau plânge, economia continuă să crească, iar pentru comunitatea internaţională Turcia este un elev model.

Demonstraţiile din aceste zile sunt primele de o asemenea dimensiune din perioada guvernului Erdogan. Cu toate acestea, ele nu sunt surprinzătoare, declară jurnalistul şi scriitorul turc Cengiz Aktar pentru DW: "Guvernul lasă impresia că are totul sub control, în realitatea însă nimic nu era în ordine."

Ţinta este Erdogan însuşi, nu partidul

Premierul Erdogan (centru), alături de soţie şi de preşedintele Gul

Premierul Erdogan (centru), alături de soţie şi de preşedintele Gul

Sloganurile protestatarilor se referă exclusiv la premier, nicăieri nu se face referire la AKP, remarcă Aktar: "Afectează sfera privată a oamenilor. De exemplu, interdicţia de a se ruja pentru stewardese sau de a vinde alcool după ora 22, toate contravin stilului secular de viaţă al turcilor." Regulile şi legislaţia au fost ignorate până acum, spune jurnalistul, dar "când oamenii au început să înţeleagă că legislaţia ar putea fi aplicată, au înţeles şi ce pericole îi pândesc."

Încercarea lui Erdogan de a reorganiza structurile sociale şi de a se introduce un stil autoritar de guvernare sunt principalele motive ale protestelor din ţară, explică Aktar. A fost nevoie de o simplă scânteie, precum tăierea pomilor din Parcul Gezi, pentru a porni revoltele.

"O mişcare tânără şi nepartinică"

Gencer Özcan, şeful catedrei de ştiinţe politice de la universitatea Bilgi din Istanbul crede că protestele au fost iniţiate deja la 1 mai, de Ziua Internaţională a Muncii. "Guvernul a interzis demonstraţiile de 1 Mai din Piaţa Taksim, demonstraţii care pentru stânga politică sunt de natură simbolică. Guvernul a ordonat blocarea transportului public. Încă de atunci, poliţiştii au oprimat violent demonstraţiile", declară profesorul Özcan pentru Deutsche Welle.

Protestele au continuat în ultimele zile. Erdogan i-a numit pe protestatari, cu dispreţ, "jefuitori", iar acţiunile acestora ar fi, în opinia premierului, manipulate de grupări extremiste.

Teorie respinsă de jurnalistul Aktar. "Este o mişcare foarte tânără, urbană, nepartinică." Grupurile clasice de stânga sunt mereu prezente, dar ele nu contează, spune jurnalistul, referindu-se la numeroasele steaguri socialiste, comuniste şi kurde pe care le flutură demonstranţii în ultimele zile. "Nici o mişcare politică şi nici un partid nu ar fi în stare să îi manipuleze pe oamenii din Piaţa Taksim, din parcul Gezi sau din alte oraşe turceşti", mai adaugă Aktar.

O trupă colorată

Şi Gencer Özcan crede că protestatarii provin dintr-un spectru larg, toate grupurile şi grupările, inclusiv cele radicale, sunt implicate în manifestaţii. Dar, profesorul precizează că "tinerii constituie coloana vertebrală, ei au ieşit în stradă pentru a-şi apăra drepturile. Elevii şi studenţii constituie baza acestor demonstraţii".

Partidele de opoziţie au fost mai rezervate faţă de aceste proteste, mai explică Özcan. "Partidul kurd BDP nu a ieşit oficial în stradă, considerând că participarea ar periclita procesul de pace, în general, şi negocirile bilaterale dintre kurzi şi turci, în mod special. Nici susţinătorilor partidului naţionalist MHP nu li s-a permis de către conducere să ia parte la demonstraţii". Situaţia este similară şi în cazul partidului republican popular CHP, cel mai mare din opoziţie, ai cărui simpatizanţi au ieşit pe străzi doar în calitate de persoane private.

Nu toţi doresc retragerea lui Erdogan

Sloganurile, ca şi lozincile de pe pereţii caselor sau panourilor publicitare oglindesc nemulţumirea populaţiei: "Tayyip istifa!" ("Tayyip demisionează") este scris mai peste tot şi tot mai intens reclamat de protestatari. Dar nu toţi îşi doresc un nou premier. "Nu ar fi bine, pentru noi kurzii, dacă Erdogan se retrage. Guvernul nostru se află în mijlocul unui proces de pace. Dacă se schimbă acum guvernul, vom avea din nou parte de vremuri tulburi", precizează demonstrantul Erhan Calahan, membru al partidului kurd BDP, într-o discuţie cu DW.

"Democraţia trăieşte"

Potrivit jurnalistului Aktar, guvernul turc trebuie să priceapă că democraţia nu este o cutie care poate fi închisă după bunul plac al conducătorilor. "Democraţia trăieşte, funcţionează şi se exprimă. Se pare că tocmai asta nu s-a înţeles", critică Aktar clasa politică de la Ankara. El crede că a sosit momentul ca politicienii să înveţe acest principiu fundamental.