1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Ce urmăreşte Putin în Siria?

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, şi-a sărbătorit recent ziua de naştere. A împlinit 63 de ani. Misiunile executate în Siria de aviaţia sa militară par a fi un cadou pe care singur şi l-a oferit.

Nici nu apucase bine marina rusă să lanseze din Marea Caspică zeci de rachete spre Siria, spre ţinte aflate la aproximativ 1500 de kilometri depărtare, că Vladimir Putin s-a şi dus să joace hochei pe gheaţă cu sportivi din prima ligă. A reuşit, aşa cum era de aşteptat, să marcheze de mai multe ori în poarta adversarului. Ziua sa de naştere s-a încheiat aşadar cu un triumf.

Ce altceva l-ar putea bucura pe un om care a anexat deja Crimeea şi care probabil va anexa şi o parte din estul Ucrainei? Poate posibilitatea de a corecta poziţia mult prea dominantă, din perspectivă rusească, a SUA în Orientul Mijlociu. Cu ajutorul unei alianţe proprii în Orientul Mijlociu, compusă din Iran, Irak, Hezbollah şi alţi parteneri consideraţi nesuferiţi de SUA şi aliaţii lor - cu precădere Arabia Saudită şi statele din Golful Persic.

Nu e lipsit de o oarecare ironie faptul că tocmai Arabia Saudită şi ţările din Golf provoacă în prezent mari dureri de cap Rusiei din punct de vedere economic. Aceste state extrag atât de mult petrol încât preţul unui baril a coborât sub 45 de euro. La alcătuirea bugetului Rusiei s-a luat în calcul un preţ al barilului situat undeva în jurul valorii de 90 de euro. Chiar dacă între timp s-au operat o serie de corecturi, economia Rusiei se află în recesiune iar valoarea rublei s-a prăbuşit.

O politică riscantă

Ce altă posibilitate ai, într-o astfel de situaţie, să atragi atenţia asupra ta decât să lansezi rachete într-un război care nu te priveşte direct? Chiar dacă explici că ai făcut asta la cererea guvernului sirian? Oricum ar fi, un lucru este incontestabil: Atacurile aviaţiei ruse în Siria au provocat în SUA şi în ţările NATO puternice unde de şoc.

Rusia pretinde că s-a implicat în Siria pentru a distruge definitiv "Statul Islamic" (SI). SUA avertizează însă că eliminarea tuturor acelora care "arată ca nişte terorişti" sau care "luptă" este o metodă sortită eşecului.

Marea Britanie a anunţat la rândul său că va trimite 100 de soldaţi în Ţările Baltice pentru a-i linişti pe cei care se tem de expansionismul rusesc şi de o posibilă repetare a situaţiei din Ucraina.

În răstimp, NATO a reacţionat la repetatele intruziuni "întâmplătoare" ale avioanelor ruseşti în spaţiul aerian al Turciei cu avertismentul că alianţa este pregătită să-şi apere statele membre. Iar Turcia sfătuieşte Rusia să ordone piloţilor săi să zboare cu mai multă precauţie, fiindcă ar fi păcat să se strice prietenia şi alianţa dintre cele două ţări.

Demonstraţie de forţă

Să fie Putin impresionat de această retorică? În timp ce analiştii caută să descifreze tactica liderului de la Kremlin, adepţii de la Washington ai liniei dure devin tot mai neliniştiţi. Ei consideră că America trebuie urgent să se împotrivească "impertinenţei" ruseşti.

Poziţia lor este prea bine cunoscută. Aceşti "ulii" consideră că politica externă a SUA este umilită în văzul întregii lumi, şi dacă nu se iau măsuri în forţă se acceptă triumful politicii agresive a lui Putin asupra "neputincioaselor" democraţii.

Probabil că Putin găseşte această situaţie amuzantă. Dar este la fel de probabil să se fi implicat într-o chestiune care îl depăşeşte. Şeful statului rus dă asigurări că eliberează lumea de o ameninţare mult mai mare decât regimul Assad şi că preşedintele sirian se va retrage de la putere la vremea potrivită. Occidentul vede altfel lucrurile, considerând că Assad este mai periculos decât orice grupare teroristă. Iar locul său trebuie să fie ocupat de rebeli pro-occidentali.

Putin contrazice această poziţie, evidenţiind că eforturile depuse de occident în ultimii cinci ani pentru a scăpa de Assad au provocat criza refugiaţilor cu care Europa se confruntă în prezent. Strategia SUA, de a sprijini rebeli "prieteni" în Africa sau Orientul Mijlociu a eşuat în mod repetat. Mai mult decât atât, rebeli prieteni au transferat armele primite din occident către reţeaua al Qaida. Aşa încât liderul rus se întreabă: de ce să nu încercăm ceva nou?

Dar poate avea succes această implicare militară rusească? Putin dă asigurări că operaţiunile ruseşti nu vor dura decât câteva luni. Raidurile aeriene ale SUA şi ale aliaţilor lor au debutat însă cu un an în urmă. De aceea, Rusia riscă să fie atrasă într-un război de durată şi care ameninţă să se extindă.

Războiul şi petrolul

În timp ce liderul cecen Ramzan Cadârov se declară nerăbdător să-şi trimită trupele în Siria pentru a-i combate la sol pe luptătorii SI, cei 15-20 de milioane de musulmani care trăiesc în Federaţia Rusă nu par să fie la fel de încântaţi de raidurile aviaţiei ruse. În paranteză fie spus, Kadârov susţine că teroriştii o rup la fugă de îndată ce aud că vin cecenii. El a uitat probabil că nu puţini dintre luptătorii SI provin tot din Cecenia.

Putin susţine, senin, că este mânat de cele mai bune intenţii dar, aparent, prea puţini îl ascultă. Poate că nici nu-i pasă. Poate că un conflict de durată îi şi convine. Nimic nu poate provoca mai eficient o scumpire a petrolului decât un război în toată legea.

Fiona Clark este ziarist australian acreditat în Rusia.

Vă mai recomandăm