Solicitanţii de azil refuzaţi

În Republica Federală beneficiază de azil persoanele urmărite politic. În cazul cetăţenilor din aşa-numitele "ţări de proveninenţă sigure", Oficiul federal pentru Migraţie şi Refugiaţi (BAMF) pleacă de la premisa că aceştia nu sunt ameninţaţi de urmărire politică. În aceste condiţii, cererea de azil este respinsă ca fiind "nefondată", conform articolului §29a din legea care reglementează acordarea azilului. Serbia, Bosnia-Herţegovina şi Macedonia au fost declarate "ţări de provenienţă sigure" în 2014. Pe aceeaşi listă vor fi probabil incluse şi Kosovo, Albania şi Muntenegru.

Totuşi, existenţa articolului §29a nu exclude procedurile normale de acordare a azilului stipulate în lege. Autorităţile au şi în continuare obligaţia de a verifica fiecare cerere. Solicitantul de azil trebuie audiat şi dispune în continuare de dreptul de a depune contestaţie în urma unui aviz nefavorabil.

Juristul Maximilan Pichl de la organizaţia Pro Asyl, menţionează că, în cazul acestor persoane, se impun alte termene-limită - de regulă foarte scurte. Iar şansa soluţionării favorabile a unei contestaţii este extrem de mică. În august 2015 doar 0,4% din solicitanţii de azil originari din Macedonia, 0,1% din Serbia, 0,2% din Albania şi 0,3% din Kosovo au primit un răspuns pozitiv.

Azil, "Duldung" şi dreptul la muncă

În cazul în care este respinsă o cerere de azil, aceasta se comunică mereu în scris în limba germană, adesea şi în limba ţării de origine. Solicitantul are două posibilităţi: ori părăseşte ţara în intervalul menţionat de autorităţi, ori atacă decizia în instanţă. Cine provine din aşa-numite ţări sigure, cererea sa de azil fiindu-i respinsă pe motiv că este “evident neîntemeiată” (offensichtlich unbegründet), are la dispoziţie o săptămână să depună plângere la Tribunalul Administrativ respectiv. În toate celelalte cazuri se poate acţiona în decurs de două săptămâni.

În situaţia în care solicitantul s-a adresat instanţei, ordinul de expulzare este “suspendat temporar” (vorübergehend ausgesetzt). Aceasta se numeşte “Duldung”, ceea ce înseamnă că persoana este “tolerată” în Germania. De “Duldung” poate beneficia şi un solicitant de azil în cazul căruia s-au constatat “piedici în calea expulzării” (Abschiebehemnisse). De exemplu în situaţia unei boli, care nu poate fi tratată în ţara de origine. Această “tolerare” are o durată maximă de şase luni. În anumite cazuri poate fi prelungită. Dar poate şi expira mai devreme. Pentru persoanele cu acest statut există reguli speciale privind dreptul la muncă.

Maximilian Pichl de la organizaţia Pro Asyl afirmă că oamenilor din aceste ţări li se refuză acordarea permisului de muncă din anumite "considerente ale politicii în domeniul migraţiei". Altfel spus, Germania evită să-i încurajeze pe refugiaţii economici să depună cereri de azil numai pentru a putea câştiga bani până la prelucrarea dosarelor lor sau în perioada cât sunt toleraţi pe teritoriul ţării.

Ce se întâmplă după respingerea unei cereri de azil?

După clasarea dosarului şi un răspuns negativ, solicitantul primeşte din partea Oficiului pentru Străini sau al BAMF un termen în care i se pune în vedere să părăsească Germania. De regulă termenul este de 30 de zile. În acest interval de timp se presupune că persoana respinsă îşi rezolvă toate problemele, îşi retrage copiii de la şcoală şi îşi ia rămas bun de la apropiaţi. Pe parcursul celor 30 de zile beneficiază în continuare de ajutor social şi de asigurări.

După expirarea termenului se poate ajunge la expulzare, mai devreme sau mai târziu - în funcţie de fiecare land federal în parte. Între timp nu se mai menţionează o dată concretă a expluzării. Poliţia trece la punerea în aplicare a procedurii chiar şi în toiul nopţii. O asemenea expluzare poate fi traumatizantă mai ales pentru copiii înscrişi la şcoală în Germania, arată studiul UNICEF "Stilles Leid" realizat în 2012.

Stimulente pentru călătorie de bună voie

Autorităţile germane le propun persoanelor care au primit aviz nefavorabil să plece de bunăvoie. Procedurile diferă de la un land federal la altul. De exemplu, pe pagina Oficiului pentru Străini din Hamburg sunt publicate posibilităţile de care aceştia pot dispune, ca preluarea costurilor de călătorie sau sprijin financiar în vederea întreţinerii şi "reacomodării în ţara de origine". Sumele nu sunt menţionate, întrucât cazurile diferă, susţin reprezentanţii Oficiului.

Cifre concrete există numai în cazul persoanelor expulzate. Dacă pentru cei care sunt dispuşi să părăsească benevol Germania un bilet de avion în Europa poate fi procurat, din timp, şi cu 150 de euro sau chiar mai puţin, pentru cei trimişi acasă cu forţa sumele sunt de 4-5 ori mai mari. În plus, străinii ale căror cereri au fost refuzate pot fi obligaţi la plata a 111,40 euro/zi reprezentând costurile înregistrate cu ei înaintea expluzării în sine.

Cine se întoarce de bunăvoie acasă, nu primeşte interdicţie de călătorie în Germania sau alt stat membru al Uniunii Europene. Cine este expluzat nu mai are acest drept.