1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

CE schimbă planurile pentru Uniunea Mediteraneană

Comisia Europeană intenţionează să înfrâneze elanul preşedintelui francez Nicolas Sarkozy legat de planificata Uniune Mediteraneană. Presa franceză a relatat despre planurile executivului privind structura de conducere.

default

Liderii europeni tocmai ajunseseră la un compromis

Conform documentului prezentat la Bruxelles, Franţa nu va putea deţine co-preşedinţia noii Uniuni pentru primii doi ani de existenţă, aşa cum îşi doriseră Nicolas Sarkozy şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel.

Începând cu anul următor, UE ar urma să fie reprezentată la summitul cu ţările din bazinul sudic al Mării Mediterane nu de un stat, ci de preşedinţii Consiliului European şi cel al Comisiei, aşa cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona. Astfel, executivul împiedică aplicarea compromisului convenit la summitul UE din luna martie a acestui an. Atunci, Franţa şi Germania reuşiseră să impună viziunea unei duble preşedenţii, formate dintr-un reprezentant european şi unul din afara continentului.

Sarkozy şi Merkel doreau ca, cel puţin pentru început, fotoliul european să fie atribuit statelor comunitare cu ieşire la Marea Mediterană. Astfel, Parisul şi-a depus candidatura pentru primii doi ani de preşedinţie. Dar conform propunerii Comisiei Europene, Franţa nu va putea prezida destinele noii structuri transfrontaliere decât în primele 6 luni. Uniunea Mediteraneană ar urma să fie concretizată la data de 13 iulie printr-o ceremonie oficială la Paris, şi se doreşte a reprezenta punctul culminant al preşedinţiei franceze a UE care începe la 1 iulie.

Finaţarea rămâne o necunoscută

Comisia nu doreşte să-i împlinească lui Nicolas Sarkozy nici altă dorinţă, anume aceea de a conferi preşedinţiei mediterane competenţe sporite. În schimb propune un secretariat cât se poate de modest, cu doar 20 de angajaţi. Nici scopurile existenţiale ale noii Uniuni nu vor ocupa multe pagini în Tratatul de formare, ele fiind reduse în primă fază la doar patru: depoluarea Mării Mediterane, protecţia populaţiei civile, energie şi transport. Mai rămâne şi întrebarea "în ce măsură pot fi finanţate aceste proiecte din surse europene?", dar în planurile Comisiei nu se poate găsi un răspuns.

Propunerile de la Bruxelles trebuie aprobate în primă instanţă în interiorul Uniunii, pentru ca apoi să fie înaintate statelor partenere. Numai că timp nu mai este decât până la jumătatea lunii iunie, pentru ca Uniunea Mediteraneană să poată lua naştere aşa cum este preconizat.

Alt impediment poate fi reticenţa statelor europene fără ieşire la Mediterana, care nu vor să finanţeze aceste proiecte şi se tem de o concentrare a importanţei Uniunii către sud. Europarlamentarul socialdemocrat, Martin Schulz:

"Cred că Uniunea Mediteraneană, în forma dorită de Nicolas Sarkozy nu va duce decât la dezbinarea UE. Nu se poate să avem o politică mediterană sub conducerea Franţei şi toate statele membre să plătească pentru ea."

Nici conflictele din statele de la sud de mare nu au darul de a înlesni negocierile. Algeria, Libia şi Siria nu s-au arătat dispuse să adere la noua Uniune alături de Israel. Măcar într-o privinţă tot există consens însă: Egiptul ar urma să deţină prima preşedinţie din partea statelor extra-comunitare. Iar preşedintele sirian, Bashar al Assad este şi el sigur de ceva: dacă se va pune problema ca Israelul să reprezinte statele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, atunci ţara sa se va retrage negreşit.