Ce s-a mai citit şi ce s-a şi vîndut în 2008

Ele deschid „consumatorilor” orizonturi de cunoaştere şi un vast spaţiu de refugiu şi de evaziune cu oaze de delicii intelectuale şi estetice, cu fronturi de luptă fără morţi şi răniţi.

Este greu de prevăzut acum dacă într-adevăr criza financiară abătută peste tot globul,va confirma în 2009, cînd pesimiştii ne ameninţă că ea va atinge apogeul, ipoteza că mulţi vor reveni la valori şi îndeletniciri tradiţionale, între care şi cititul cărţilor, pe indiferent ce suport, clasic sau electronic. Statisticile indică pentru anul 2008 cel puţin în Germania, o scădere a interesului faţă de lectura cărţilor…

Cert este că anul 2008 nu a dus lipsă de cîteva cărţi foarte bune şi de altele foarte bine vîndute ori intens controversate. În acest din urmă caz două ar fi titlurile care au făcut „furori”: romanul „Eumenidele” al scriitorului franco-american Jonathan Littel şi „Zone umede” de Charlotte Roche.

Aureolat de Premiul Academiei Franceze şi de premiul Goncourt, autorul şi romanul său declanşează în Germania dezbateri literare şi de idei, însumate într-un dosar de presă ce talonează chiar numărul de pagini al cărţii- 1400!

Minuscul şi minor ca volum şi temă în comparaţie cu „uriaşa şi recea carte” scrisă de Jonathan Littel avîndu-l ca erou pe ofiţerul SS Max Aue, este opusculul intitulat „Zone umede” al fostei moderatoare a canalului TV „Viva „, Charlotte Roche, născută în Marea Britanie, naturalizată în Germania.

Cărţulia, făcută praf de reputatul „papă” al literaturii germane, criticul Marcel Reich Ranicki, s-a vîndut totuşi în peste un milion de exemplare, a stat peste 6 luni pe locul întîi al succeselor de librărie, se traduce în vreo 30 de limbi, a fost dramatizată, va fi ecranizată şi i-a adus nici mai mult nici mai puţin autoarei titlul de „femeia anului 2008” decernat la o gală de televiziune. Pentru unii nimic altceva decît pornografic, pentru alţii – o carte inteligentă despre descoperirea intimităţii feminine – la 90 de ani după emanciparea politică a femeii -„Zonele umede” se transformă din carte în fenomen sociologic.

O îndelung aşteptată corespondenţă – cea dintre Ingeborg Bachmann şi Paul Celan, cronica nefericitei poveşti de iubire dintre doi giganţi ai poeziei germane a secolului XX,carte publicată în sfîrşit la editura Suhrkamp, conţinînd şi cîteva poeme inedite, este una din cele mai preţioase achiziţii pe care le-a putut fac iubitorul de literatură în anul 2008.

Marele roman german al anului rămîne însă cartea lui Uwe Tellkamp, „Turnul”, istoria ultimilor ani ai comunismului în fosta RDG, petrecuţi în mediul intelectual „povestiţi” în peste 1000 de pagini. Autorul, comparat cu Thomas Mann, adaugă la palmaresul său literar Premiul German al Cărţii pe anul 2008.

Biografia celui mai îndrăgit om politic german, fostul cancelar Helmut Schmidt ajuns la cei 90 de ani împliniţi un adevărat „guru” consultat şi ascultat cu luare aminte mai ales în vremuri de criză, este cea mai citită carte de non ficţiune.

O altă biografie cea a preşedintelui american Barack Obama, tradusă deja la începutul anului 2008 la editura Hanser, sub titlul „Un vis american” promite să fie şi cartea anului 2009, cînd într-adevăr, primul preşedinte de culoare instalat la Casa Albă va trebui să gireze moştenirea lăsată de administraţia George W.Bush. Şi desigur , „criza financiară”- despre ea tot fiind vorba şi tot scriindu-se în ultima vreme şi din ce în ce mai multe cărţi.

Dacă vor fi citite şi cumpărate, cu atît mai bine! Este şi aceasta o metodă de a combate…recesiunea.