Ce prevede noul tratat cvasi-european?

Formula finală a noului contract european, la care aderă cele 17 state din zona euro şi alte şase membre ale Uniunii, care nu fac parte din spaţiul monedei unice, urmează să fie definitivată până în martie, în aşa fel încât să genereze naşterea unei uniuni fiscale, altfel spus, a unei federaţii bugetare.

Frâna

Toţi cei 23 de semnatari se obligă să instituie un mecanism de frânare a îndatorării. Constituţional sau prin legile având o valoare similară (şi care să permită controlul Curţii Europene de Justiţie) va fi prevăzută o cotă a deficitului de maxim 0,5% din produsul anual intern brut. Graniţa va putea fi depăşită doar în situaţii extreme (recesiuni apăsătoare sau catastrofe naturale, de exemplu).

Control bugetar

Bugetele naţionale ale membrilor noului pachet euro urmează să fie prezentate Comisiei Europene înainte de a fi supuse votului în Parlamentele naţionale. Reprezentanţii comunitari vor semnaliza încălcările principiilor bugetare sau riscurile de amplificare a deficitului. În măsura în care Comisia a dorit să joace un rol mai influent, în ecuaţia continentală, ea s-a trezit şi cu responsabilităţi suplimentare.

Mecanisme anti-deficit automate

Orice nereguli semnalate de Comisie ar urma să declanşeze mecanismele anti-deficit care, odată adoptate, ar trebui să funcţioneze automat. Până acum, procedurile prevedeau consultări între miniştrii de Finanţe. Sancţiunile pot fi anulate doar în cazul în care mecanismul declanşat automat este blocat prin votul a două treimi dintre miniştri. Încă nu s-a luat o decizie cu privire la natura sancţiunilor - pot fi pecuniare dar, la fel de bine, pot consta şi în suspendarea dreptului de vot.

Şefii de stat şi de guvern din ţările noii uniuni fiscale se vor întâlni lunar pentru consultări pe chestiuni de natură bugetară. Acesta ar putea fi şi primul pas sprer aşa de des invocata "guvernare economică a Europei".

Refuzul euro-bondurilor

O întovărăşire a politicilor bugetare nu a venit la pachet cu întovărăşirea datoriilor. Germania şi alte state solvente din zona monedei comune se opun pe mai departe euro-bondurilor. Acestea, susţinea cancelara Merkel încă din vară, ar putea deveni acceptabile de abia după ce uniunea fiscală va fi pe deplin funcţională.

Contractul dintre cei 23 va funcţiona în paralel cu angajamentele de la Lisabona, care rămân în vigoare. Aceasta nu este cea mai curată construcţie posibilă şi poate genera anumite conflicte de natură legislativă, dar la soluţia de avarie s-a recurs după refuzul categoric al Londrei şi Budapestei de a se alătura uniunii fiscale (Praga şi Stockholm au solicitat consultări politice interne, la nivel de Parlament). Noul contract va trebui finalizat şi ratificat în maxim 12 luni.

Măsuri pompieristice

Rolul uniunii fiscale este, pe termen mediu şi lung, recucerirea încrederii pieţelor de capital faţă de zona euro. Pe termen scurt, în schimb, totul s-a dorit a fi o intervenţie pompieristică.

Instinctoare pentru FMI

Statele din zona euro vor definitiva, în următoarele zece zile, transferul a 200 de miliarde de euro către Fondul Monetar Internaţional, bani cu care instituţia cu sediul la Washington ar urma să intervină, sub rigoarea unor controale stricte, în situaţii de urgenţă, pentru a sprijini salvarea economiilor în prăbuşire sau în faliment financiar. Băncile centrale au fost identificate ca posibile surse pentru aceşti bani, dar e posibil ca, pe undeva, propunerea să nu fie unanim agreată.

Mecanismul European de Stabilitate

Fondul permanent de salvare ESM ar urma să devină funcţional încă din vara lui 2012, cu un an mai devreme decât fusese iniţial programat. Aceasta înseamnă că bugetele naţionale trebuie să ia mai rapid decât era stabilit în calcul contribuţia la capitalizarea fondului cu valoare de 500 de miliarde de euro.

Într-o primă fază, ESM nu primeşte licenţă de instituţie bancară şi, implicit, nu va putea să împrumute bani de la Banca Centrală Europeană. Decizia cu privire la beneficiarii de credite ESM nu se va mai lua în unanimitate, ci cu o majoritate de 85% din părţile de capital. Aceasta duce le eliminarea riscului de blocaj generat de un stat mic; în schimb, practic, Germania are putere de veto.

Se renunţă la participarea instituţiilor non-publice la rezolvarea problemei datoriilor. Este un semnal adresat pieţelor financiare, invitate să cumpere obligaţiuni de stat din Europa. Grecia va rămâne o excepţie. Cancelarul Merkel, care a insistat pe participare privată în reducerea muntelui de datorii, admite că a fost o greşeală.

Autor: Bernd Riegert (Bruxelles) / Cristian Ştefănescu

Redactor: Ovidiu Suciu